Fericiţi sunt prigoniţii

Aş vrea să înţeleg misterul:
De ce cei sfinţi şi cei curaţi,
Ce-n lume au ca ţintă cerul
Au fost şi sunt persecutaţi?

Vorbea Isus cu bunătate
Şi-i binecuvânta cel Sfânt
Pe iubitorii de dreptate,
Persecutaţi pe-acest pământ.

Ferice e de voi atuncea,
Când, pentru Mine suferind,
Voi nu-ncetaţi să duceţi crucea
Şi să vă răzbunaţi iubind.

Când cei nelegiuiţi vor spune
Ocări și blestem de-orice soi,
Voi vă-nălţaţi în rugăciune,
Ei se scufundă în noroi.

Căci tot aşa îi prigoniră
Pe-ai Mei prooroci la număr mulţi,
Ce-au fost ucişi sau pribegiră
Prin văi, prin peşteri sau prin munţi.

Ea, lumea fiarelor haine,
Ce zace în cel rău şi-i rea,
Iubeşte doar ce-i aparţine,
Iar voi nu mai sunteţi în ea.

Ostilă-aici vă este glia,
Sunteţi străini şi călători.
Dar Eu vă dau Împărăţia
În ţara dincolo de nori.