FERICIT E CINE ARE

FERICIT E CINE ARE

Fericit e cine are fărădelegea sa iertată
Și păcatul său cel greu a ajuns acoperit,
Iar nelegiuirea lui în seamă nu e ținută,
Duhul fără viclenie acesta l-a dobândit.

Oasele mi se topeau câtă vreme am tăcut,
Gemetele necurmate zi de zi mă însoțeau,
Nu vedeam nicio scăpare, nu știam ce-i de făcut,
Căci simțeam mâinile Tale ce asupra-mi apăsau.

Mi-am venit atunci în fire, greșul mi-am mărturisit,
Ai luat la el aminte și Tu, Doamne, m-ai iertat,
De aceea, orișicine vine-n fața Ta smerit
Și se roagă cu credință poate fi și el salvat.

Tu ești ocrotirea mea, din necazuri Tu mă scoți,
Cu cântări de izbăvire gata ești să mă-nconjori,
Mă înveți și-mi arăți calea, căci numai Tu, Doamne, poți
Pe cei care vin la Tine să îi faci biruitori.

Bucurați-vă în Domnul, veseliți-vă mereu,
Strigăte de bucurie din inimă să răsune,
Bizuiți-vă și credeți orișicând in Dumnezeu,
Fiind convinși că harul Său niciodată nu apune!
Amin!
De Rebeca Mecheș Suciu