Fericit e-acela care, el de Tine-a fost ales

Fericit e-acela care, el de Tine-a fost ales,
Dintre spinii lumii Doamne, de-a Ta mân-a fost cules,
Îl primești să locuiască-n, curțile ce le-ai deschis,
Către Țara fericită, cea numită Paradis.

Prin minuni ne-asculti și glasul, ești nădejdea tuturor,
Marginilor de pământuri, Doamne chiar și-a apelor,
Întărești mereu și munții, cu putere ești încins,
Potolești urletul mării, de nimic nu ești învins.

Tu înveselești apusul, răsăritu-nviorezi,
Dai belșug și bogăție, ape verși Dumnezeiești,
Faci și grâul să rodească, brazdele le uzi mereu,
Sfărâmi bulgări, aduci ploaie, căci ești Doamne... Dumnezeu.

Tu adăpi chiar și pustiul, dealurile-nveselești,
Văile îmbraci cu grâul, care Tu îl îngrijești,
Toate Ție Doamne-ți cântă, strigă doar de bucurii,
Și așteaptă clipa-n care, pe un nor o să revii.

Tu îmbraci bolta cerească, cu lumina ce-o răsari,
Lacrimile ștergi c-un zâmbet, printre ele când apari,
Firul ce-l răsări de iarbă, îl hrănești cu ape vii,
Care izvorăsc și-n locul, arșițelor din pustii.

Păsărilor le dai zborul, sub un cer ce-l faci senin,
Ești mereu o-nviorare, pentru cei care suspin,
Ești vedere pentru orbii, care caută mereu,
Drumul către Țara sfântă, către Tine Dumnezeu.

Tu ești totul dintre toate, peste care-mpărățești,
Ești putere, ești speranță, dragoste Doamne Tu ești,
Temătorilor de Tine, moștenire Tu le-ai dat,
O întreagă-mpărăție, unde ești Tu Împărat.

Tu ești turnul de scăpare, sufletele întărești,
Faptele plăcute Ție, Tu mereu le răsplătești,
Ești un Dumnezeu puternic, căci de Tine e făcut,
Și sfârșitul care vine, dar și noul început.
Amin