Fericirile

Cind a vazut Isus multimea
Sa urcat pe-un munte inalt
Si asezindu-se pe iarba
Cu glas tare a strigat.

Ferice de aceia care
Au o inima saraca
Caci imparatia Sfinta
Pentru ei este pastrata.

Ferice de cei ce pling
Si traiesc printre suspine
Mingaiere le voi da
Cind ajunge-vor la mine.

Voi deschide cartea Sfinta
Si voi pune in balanta
Durerea lor si cauza
Pentru care au plins vreodata.

Ii voi aseza la masa
Si personal am sa-i servesc
Ca sa vada universul
Cit de mult Eu ii iubesc.

Ferice de aceia blinzi
Caci ei vor mostenii pamintul
Pe care atuncea va trona
Dumnezeu, Hristos si Duhul.

Ferice va fi de blinzii
Ce-au avut in caracter
Linistea si pacea Sfinta
Ce-a avut-o Sfintul Miel.

Ferice va fi de aceia
Ce-s flaminzi dupa Cuvint
Si dupa neprihanire
Insetati pin la mormint.

Saturati vor fi acolo
Fericiti de nedescris
Toti flaminzii, insetatii
Ce-au trait precum e scris.

Ferice de milostivi
Caci in ziua mea divina
Vor cunoaste pe deplin
Ceace inseamna mila.

Fericiti vor fi acolo
Cei cu inima curata
Care jos in valea mortii
Haina l-ea fost nepatata.

Ei vor vedea pe Dumnezeu
In toata marimea sa
Si vor sta acolo-n ceruri
Cu totii la dreapta Mea.

Fii de Dumnezeu atuncea
Doar acei vor fi chemati
Care jos in lumea aceasta
Au pus pace intre frati.