Fericirile

Fericirile, poezie inspirata din Matei 5 si 6


Nu cei ce-s sanatosi au trebuinta
De a lor boli sa fie vindecati
Cei pacatosi nevoie au de pocainta
Din starea lor de jos sa fie ridicati.

Nu cei satui nevoie au de paine
Caci imbuibarea tine sufletul in somn
Doar cei saraci au grija zilei de maine
Si-n saracia lor cauta pe Dumnezeu.

Nu cel ce are mult castiga-n viata batalia
Caci mai tarziu cu toti murim cu pumnii goi
Ci cel ce crede va vedea Imparatia
Lui Dumnezeu in ziua de apoi.

Nu cei ce rad acum, ca le-a suras norocu-avantul
Ci cei ce plang, ei vor fi mangaiati
Ferice de cei blanzi, caci ei vor mosteni pamantul
Cei milostivi de mila sunt asigurati.

Nu cei ce vor sa para fara pata
Dar au defapt o inima de Fariseu
Ferice e de cei cu inima curata
Caci ei il vor vedea pe Dumnezeu.

Nu, cerul nu-i pentr-aroganti raufacatori
Ce vor sa aiba ultimul cuvant fiind renumiti
Ferice insa e de impaciuitori
Fii a lui Dumnezeu ei sunt numiti.

Nu ambitiosii care calca peste-orice ca vantul
Ce-i roade reputatia lor si avutia
Ferice de cei blanzi ca ei vor mosteni pamantul
Celor saraci in duh, a lor e-mparatia.

Nu cei ce-s cruzi si nengaduitori
Cei ce nu iarta, ca isi adora « eul »
Ferice de cei impaciuitori
Caci eu vor fi numiti fii a lui Dumnezeu.

Caci cei ce isi ascund credinta vor fi osanditi
Caci Dumnezeu este gelos si vrea sa –ti vada marturia
Ferice e de toti ce-s prigoniti
Din pricina neprihanirii, ca a lor e-mparatia.

Ferice e de cei batjocoriti si ocarati
Si prigoniti de lucruri neadevarate
Hristos va –ndeamna sa nu va mahniti
Se merita cu El s-ajungeti in eternitate.

Nu cei ce seamana cu lumea, spuma
Si vor sa copieze pe Mamona
Ci cel se seamana cu cel ce-a biruit lumea
Acela va cina cu Dumnezeu si Fiul Sau intotdeauna.

Cand sarea-s pierde gustul si taria
E lepadata si calcata-afara
Hristos in tine, El iti e menirea
Lumina pe cetate asezata-afara.

2 iunie, 2019 SL