Fericiri

Plangi? Nu uita ca lacrimile-ti sunt culese de insusi Dumnezeu;
Firave nestemate ce limpezesc obrajii si inima de greu,
Te-a intristat vreo boala ce mistuie adancul fiintei tale?
Si in dureri nespuse te chinui si nu mai poti de jale?

Esti singur si-ai vrea durerea sa ti-o mai spui la cineva,
Vezi doar in jur ochi reci si goi privindu-ti fata ta,
Nu crezi ca un om mai poate sa creada necazul tau indata
Cu drag si cu iubire sa-ti stearga fata-nlacrimata?

Ai fost de-atata vreme flamand si singur,strain, bolnav si gol,
Nu s-a gasit prin preajma a dragostei vreun sol;
Ti-a-ntins tot El, Hristos,paharul cu apa si hrana-nbelsugata,
Te-a imbracat pe placul Lui, ti-a dat ce ti-ai dorit indata...

Asa esti de uimit...ca esti frumos la fel cum sunt si crinii,
Iar toti cei rai din jurul tau te-nteapa, vai, ca spinii.
Ferice ca-mpotriva ta doar lucruri rele s-aud si-ii tot neadevarat,
Ferice ca tu plangi, c-odata... vei fi doar mangaiat,

Ferice ca esti ocarat si-mpins mereu de toti spre usa cu dispret,
Ferice; ca tu-l vei vedea in slava pe Dumnezeu maret,
Ferice ca esti bland si suferi din cauza ca-mplinesti Cuvantul,
Ferice ca tu vei mosteni cum e promis: pamantul.