Ferește-te întotdeauna

Ferește-te întotdeauna,
De tot ce ți se pare rău,
Și cauta neprihănirea,
Plăcută ce-i lui Dumnezeu

Ferește-te de lenevie,
Și mâinile nu-ncrucișa,
Fii ca furnica-n toi de vară,
Odihnă ce nu poate-avea.

Ferește-te de lăcomie,
Și nu te-opri în dreptul ei,
Către pierzare îi conduce,
Pe cei care azi sunt ai ei.

E-o vale plină de suspine,
Nimicitoare este ea,
Căci lăcomia e spre moarte,
Este vicleană... este rea.

Ferește-te dar și de ură,
Printre cuvinte să n-o ai,
În orice zi... în orice clipă,
De ea departe tu să stai.

Alunga ea și mângâierea,
Ce poate ceru-a-ți dărui,
Să nu urăști o clipa-n viață,
Căci ura te va nimici.

De ochiul rău ferește-ți gândul,
Și limba de deșertăciuni,
Ea poate sânge ca să verse,
Nu poate face ea minuni.

O limbă rea este ca moartea,
Ea viață nu poate să dea,
Ferește-te de ascuțișul,
Ce poate rani doar a lăsa.

Sa cauți doar înțelepciunea,
Pe ulițe se-aude-acum,
Grabeste-te... îmbrățișeaz-o,
Prin ea devin-o cel mai bun.

Să cauți dragostea ce poate,
Iertare ea mereu să dea,
Pe lângă tine ca să treacă,
O clipă tu nu o lăsa.

Aleargă doar pe calea vieții,
Să moștenești un Paradis,
Aleargă după împlinire,
S-ajungi în el să-ți fie-un vis.

Să nu oprești în poposire,
Odihna sus o vei găsi,
De tot ce-i rău să fugi îndată,
Și-atunci pe Domnu-l vei găsi.
Amin