Ferește-mă de-un foc străin...

Ferește-mă de-un foc străin
De Voia Ta, Părinte;
Nicicând s-aprind al Tău altar
Împins de-al eului meu jar
Pe calea vieții sfinte.

Învață-mă a-nlătura
Vreun gând străin de Tine
Ce ar știrbi din slava Ta.
Un scut sublim să-mi fie ea,
Slujind cum se cuvine.

Nicicând să cruț c-un ochi prea blând
În viața mea păcatul.
Fă-mi orice vorbă, faptă, gând
Călăuzite-n Duhul Sfânt
Mereu trăindu-I sfatul.

Îmi scrie al Vieții Cuvânt
În cugetul trăirii,
Viață izvorască-oricând
S-adape sufletul flămând
De Har și mântuire.

Să-mi fie viața, lumină
În bezna grea de păcat,
Un grâu în ocean de neghină
Și-o torță vie tot plină
De Gândul Tău, necurmat.

Umil, să-nvăț jertfirea grea
La poala Crucii Tale
Și transformat, să pot purta
Cu cinste mărturia Ta
Pân' la sfârșit de cale.

Amin