FEMEILE DIN LUCRAREA DOMNULUI

Femeile-s marea oştire cea folosită de Stăpân
Când îşi înving toţi adversarii ce tot mai uluiţi rămân.
Femeile dau caracterul în mare parte la copii
Şi tot ca mame susţin casa muncind şi-n nopţile târzii.

În arta ospitalităţii ele deţin un loc de frunte
Ca buni ispravnici peste casă chiar şi în chestiuni mărunte.
Pe când mergea într-o cetate, Sunem, profetul Elisei
O gazdă ce era bogată ea l-a primit în casa ei.

I-a construit chiar o odaie cu ziduri, pat şi cu o masă,
Un scaun mic şi cu un sfeşnic să-i fie ziua mai frumoasă.
Pe lângă-această bucurie mai sunt tristeţi care rămân.
Ea n-a putut să fie mamă şi soţul ei era bătrân.

Profetul îns-o consolează şi îi promite chiar din cer
Un fiu peste un an de zile ca şi o cheie în mister.
Şi Domnul şi-a ţinut cuvântul, copilul ei chiar s-a născut.
Părinţii lui se bucurară de noul har care-a-nceput.

Dar într-o zi pe când pe glie era fiul cu tatăl lui
Atunci pe loc se-mbolnăveşte şi, vai! , speranţă mare nu-i.
Copilul moare dintrodată, pe toţi un doliu i-a cuprins.
Era nedrept acum destinul: părea că moartea i-a învins.

Dar sunamita nu se lasă, s-a dus să-l cheme pe proroc.
Încălecă şi-apoi plecase. Ea linişte n-avea deloc.
Şi vine Elisei în grabă în gândul său c-un crez umil.
Se roagă şi apoi s-aşază cu trupul său peste copil.

Când scena iarăşi se repetă copilul mort acum tuşeşte.
Puterea Tatălui din ceruri din nou la viaţă îl trezeşte.
Credinţa mamei lui lucrase, profetul nu-i decât unealtă.
Vedem în astă înviere o raţiune mai înaltă.

Iehova cântărise cazul: slujirea mamei credincioase
Care lipsea în vreme-aceea din multe importante case.
El răsplăteşte munca sfântă chiar când o părăsea puterea.
Şi pentru ea înfruntă moartea redându-i viaţa şi-nvierea.
*
Femeile erau la cruce şi le vedem în Evanghelii.
L-au ajutat mereu pe Domnul cu-aportul drag al ostenelii.
Acum luptau doar cu durerea ce inima la toţi ne frânge
Când Mielul pentru vina noastră Îşi varsă ultimul Său sânge.

Putem vorbi şi de Maria în casa lui Simon leprosul
De care Mesia vorbeşte cu preţuire, cu frumosul.
O apără de ucenicii ce parcă-i ţin partea lui Iuda.
Şi-apoi nesocotiră clipa când dragostea-şi prezintă truda.

În câmpul evanghelizării au fost femei şi prorociţe
Sau, ca şi Fivi cea din Chencrea, alesele diaconiţe.
Apostolul Pavel găseşte cuvinte dragi de-apreciere
Pentru asemenea persoane care lucrează cu plăcere.

Femeile ce-s credincioase slujesc mereu prin fapte bune
Dând ajutor prin a lor casă la părtăşii în rugăciune.
Astfel va creşte-Mpărăţia prin dragoste şi prin dreptate.
Căci Dumnezeu din cer ne-ajută şi le va răsplăti pe toate.