Femeia pacatoasa

Femeia pacatoasa
Luca 7:36-50

Un fariseu il invitase
La masa pe Domnul Isus
Si Domnul, cum nu refuzase
Pe nimeni, si la el s-a dus.

Pe cand sedeau cu toti la masa,
Iata ca s-a apropiat
Incet, o biata pacatoasa
Si jos, langa Isus a stat.

Erau la masa o multime
De farisei si carturari
Si toti gandeau: "Nu se cuvine
Ca-ntre atatia oameni mari,

Intr-o asa frumoasa casa,
La un ospat asa bogat,
Sa intre orice pacatoasa!"
Chiar fariseul, suparat,

Isi zise: "Cum de-a-ndraznit oare
Asa o poama, cum e ea,
Ca printre slugi sa se strecoare
Si sa paseasca-n casa mea?

As fi putut din prima clipa
S-o cert, sa ma reped la ea,
Dar m-am gandit la ce-o sa zica
Toti cei poftiti in casa mea...

Mai bine sa n-o bag in seama,
Cum toti mesenii-au procedat!
Si-asa, imi e putin cam teama
Ca sarbatoarea mi-a stricat!"

Dar cum s-o faci neobservata,
Cand , iata, vasul ce-l purta
L-a spart cu zgomot? Dintr-o data,
Cu totii s-au uitat spre ea,

Caci s-a umplut intreaga casa
De-acel parfum de nard curat
Fiindca femeia pacatoasa
Din vas, sa curga l-a lasat

Peste picioarele trudite
Ale lui Mesia, Isus.
Apoi, cozile-i despletite
Ca pe-un stergar, ea si le-a pus

Picioarele sa i le stearga
Apoi sa i le ude iar
Cu lacrimi, care-ncep sa curga
Din ochii ei , ce plang cu-amar.

O liniste desavarsita
In incapere s-a facut.
Nimeni n-a mai putut sa zica
Nimic, chiar daca ar fi vrut!

Chiar fariseul Simon, gazda,
Isi tot zicea in mintea sa:
"Cum de-o lasa sa faca asta?
De-ar fi prooroc, n-ar accepta

Ca o femeie pacatoasa
Sa se apropie de El!
Si-o face chiar la mine-n casa!
Cu asta nu ma-mpac de fel!"

Insa Isus, stiindu-i gandul,
I-a zis: "Simone, am sa-ti spun ceva!"
"Spune!" Isus, luand cuvantul,
Zise: "Un camatar avea

Datornici, doi. Unul cinci sute,
Altul cincizeci ii datora.
Dar intamplari neprevazute
Venira, si n-au putut da

Nimic din vechea datorie.
Atunci, stapanul i-a scutit.
Deci, Simone, sa-mi spui tu Mie,
Din cei doi, care l-a iubit

Mai mult, fiindca le-a dat iertare?"
"Cel care-i datora mai mult!"
"Ai raspuns bine la-ntrebare,
Dar practic, tu cum ai facut?

M-ai invitat aici la tine,
Dar n-ai dat apa de spalat!
N-ai aratat ca-ti pare bine,
Caci sarutare nu mi-ai dat!

Dar iata ca femeia-aceasta
Picioarele mi le-a spalat
Cu lacrimi, si mai mult ca asta,
Cu parul ei mi le-a uscat!

Iar vasul scump, de alabastru,
L-a spart, pentru cinstirea Mea.
Tu crezi ca asta-i un dezastru,
Ca ti-a stricat petrecerea!

Dar Eu spun: "Ale ei pacate,
Oricat de multe a facut,
De astazi, toate sunt iertate,
Pentru ca ea a iubit mult!

Vezi tu, iubirea ce mult face?"
Apoi, femeii i-a rostit:
"Tu, fiica Mea, traieste-n pace!
Credinta ta, te-a mantuit!"

...De ai si tu poveri in viata
Si nimeni nu-ti da ajutor,
Cuvantul iti da azi povata:
Si tu ai un Mantuitor!

Vino la El cu pocainta
Si El te va elibera!
Un mic graunte de credinta
De ai, te-o binecuvanta.

Chiar daca multi privesc spre tine
Cu rautate si dispret,
Hristos murit-a pentru tine,
El a dat vietii tale pret!

Vino la sfintele-i picioare
Chiar de n-ai vas cu mir de nard!
El stie rana ce te doare
Si lacrimile ce te ard!

Las' sa se sparga in farame
Al sufletului vas de lut!
Hristos va sti sa le adune
Si sa iti dea alt inceput.

Ca si femeii, iti va face;
El apararea iti va lua.
Va zice: "Lasati-o in pace,
Eu am murit si pentru ea"!