Felinarul

Felinarul


Ani lungi şi grei săpat-au cale-n rouă,
Cu paşi grăbiţi pe lungă drumeţie,
Dar dintr-un pic curat, din firul care plouă
Se desprinsese-un vers de dulce amintire.

Demult te-a căutat şi slavă-I fie,
Că te-a găsit în defileul greu,
Să te transforme-n caldă melodie,
Să cînţi: “Tu, Doamne eşti Păstorul meu!”

Vegheat-a Creatorul ani de-a rîndul
La viaţa ta s-o facă ca un crin,
“Lumină fie” – aşa Îi fu cuvîntul,
Şi te-a creat să fii lumină şi alin.

Şi ca un felinar-n adînc de noapte
La rîndul tău veghezi de-atîtea ori:
Biserici fie cu suflete curate,
Ne-nveţi în ceruri să ne adunăm comori.

Şi la răspîntii dintre ani şi zile,
Spre măreţia slăvilor de sus,
Păşeşti cu fraţii-alături multe, multe mile
Astfel grăbind venirea lui Isus!