Fecioară înțeleaptă

Fecioară înţeleaptă cu candela aprinsă
Drept untdelemn în glastră având Slăvitul Duh
De dor cutremurată în inima mea plânsă
Aştept, aştept pe Mire s-apară în văzduh.
E-aproape dimineaţa de veacuri aşteptată
Bat clopote bătrâne în aerul târziu.
Când lumea păcătoasă de ură-i frământată
Fecioară înţeleaptă, aceasta vreau să fiu.

Străjer al neprihanei, menit din corn să sune
A mântuirii veste s-aduc la toţi străinii,
Strigând că Domnu-i gata pe-ai Săi aleşi s-adune
Mă-ndrept, mă-ndrept încet spre porţile luminii.
Cu trâmbiţa chemării eu întrupez cuvânt
Că Harul salvator şi astăzi este viu.
Când noaptea nepăsării se-aşterne pe pământ
Străjer al dimineţii, aceasta vreau să fiu.

Ispravnic credincios în lucru-ncredinţat
Sunt aşezat aici de 'Naltul Vistiernic.
Talantul de negoţ ce Domnul mi l-a dat
Eu nu-l ascund, ca robul cel netrebnic.
Şi nu mă ostenesc cu gând de-mbogăţire
Ci pentru El lucrez, căci bine ştiu
Că în curând primi-voi cereasca răsplătire.
Ispravnic credincios, aceasta vreau să fiu.

Ostaş în oastea sfântă a Domnului Isus
În lupta cu vrăjmașul care nicicând nu doarme.
Încins cu adevărul, cu platoşa de sus
Mă lupt, mă lupt acerb, cu-ale Scripturii arme.
Înaintând spre ţintă, sub flamura credinţei
Eu nu dau înapoi, mă-ndrept spre Cel ce-i viu.
Prin valea umbrei morţii, în carul biruinţei,
Ostaşul lui Isus, aceasta vreau să fiu.

Mireasă-mpodobită cu hainele de nuntă
Cu alb de crin pe frunte şi brâu de in subţire
Neobosită-n veghe şi ne-învinsă-n luptă
Alerg, alerg spre ziua scăldată în iubire.
Mi-e inima o floare din glia pământească
În cupa ei, un tremur pluteşte străveziu
Căci în curând sosi-voi în patria cerească.
Mireasa lui Hristos, aceasta vreau să fiu.