Farul credinței

Doamne, Tu ești farul din noaptea mea cea grea,
Pașii-mi tremură și inima-mi este grea.
Mâna Ta sfântă mă conduce ușor,
Și-mi alină durerea cu blândețe, fără dor.

Când lumea mă apasă și drumul e-n noroi,
Tu, Doamne, ești speranța ce-n suflet îmi dă apoi.
Cuvântul Tău mă-nvață să fiu bun și iertător,
Să port lumina crucii cu suflet iubitor.

Îți mulțumesc, Doamne, că-n fiecare zi,
Mă ierți, mă ridici, și mă-nveți a Te iubi.
Rămâi cu mine mereu, călăuză și ajutor,
Până când voi ajunge în cerul Tău cel minunat.

Când vântul vieții bate aspru asupra mea,
Tu mă ții strâns și nu mă lași de-o parte.
În brațele Tale găsesc eu alinare,
Și fiecare pas mă poartă spre mântuire.

Mă înveți să fiu milostiv, să dau cu inima deschisă,
Să iubesc necondiționat, cu sufletul deschis.
Harul Tău cel mare îmi transformă orice durere în bucurie,
Și-mi umple inima cu pace și iubire.

O, Doamne, fii călăuza mea în drumul vieții,
Să nu mă abat de la calea Ta cea dreaptă.
Să pot răspândi lumina Ta prin fapte mici și mari,
Și să trăiesc mereu în credința Ta cu bucurii.

Ajută-mă, Doamne, să văd binele în jurul meu,
Să dăruiesc iubire și blândețe mereu.
Faptele bune sunt flori în grădina Ta sfântă,
Și-n ele simt harul Tău, dulce și minunat.

O, Doamne, fii sprijinul meu în fiecare ceas,
Să nu mă pierd nicicând, niciodată, în vreun pas.
Cu Tine alături, frica dispare și durerea se stinge,
Sufletul meu cântă, iar inima se înalță.

Amin