Fă-mă un izvor de apă

Fă-mă un izvor de apă,
Pentru sufletu-nsetat,
Un izvor ce-i plin de viață,
Un izvor dulce... curat.

Fă din mine o cărare,
Pentru cel ce-i rătăcit,
Pentru cel care în luptă,
Doamne el a obosit.

Fă din mine o lumină,
Să se vadă urma Ta,
Să se vadă strălucirea,
Numai Tu ce-o poți avea.

Să se vadă cât de mare,
Ți-e puterea Domn prea sfânt,
Ce-a salvat a mea ființă,
Din robie pe pământ.

Fă din mine o mireasmă,
Cum au florile de mai,
Ca să fiu ca primăvara,
Nesfârșită ce-i în Rai.

Să înveselesc ființa,
Ce-ntristată-i pe pământ,
Cum mi-ai dat Tu bucurie,
Astăzi nu mai știu să plâng.

Nu mai știu amărăciunea,
Dulce-mi ești Tu Dumnezeu,
Pentru cel ce-i în suspine,
Fă să fiu un dulce eu.

Fă să fiu și ajutorul,
Celor ce-au slabănogit,
Cum ai fost Tu pentru mine,
Când eram eu obosit.

Doamne fă din mine-o stâncă,
Să nu fie clătinat,
Cel ce viața îmi privește,
Când el este apăsat.

Fă în mine ca să vadă,
Zi de zi tăria Ta,
Ca și el să te urmeze,
Vremea când va fi mai grea.

Fă din mine-o mărturie,
Ca să știe-ntreg pământ,
Ca doar Tu ești Dumnezeul,
Neschimbat și veșnic sfânt.

Viață mea fă ca să fie,
Numai după cum ai vrea,
Să nu fiu o poticnire,
Pleavă în gradina Ta.

Fă din mine o iubire,
Ce iubește-adevărat,
Cum Tu m-ai iubit pe mine,
Când din slavă ai plecat,
Ca să suferi suferința,
Cea mai mare Domnul meu,
Să am parte-n cer cu Tine,
Unde ești să fiu și eu
Amin