Fă-mă, Domnul meu

Fă-mă, Domnul meu de sus,
Fă-mă, scumpul meu Isus,
Vas de cinste şi curat
Cu migală modelat
Prin lucrarea Harului
În casa Olarului.
Din acest murdar cărbune
Scos prin mila Ta din lume
Ridicat din necredinţă
Prelucrat spre biruinţă,
Fă din el nestins tăciune
Pe altarul Tău îl pune
Fă-l un rug de rugăciune
Cu luciri de diamante
Care chipul Tău să-l poarte.

Vreau în Templul Tău să fiu
Spic bogat şi auriu
Albul florilor de Mai
Glasul viersului de nai
Fulgul de zăpadă pur
Din ninsorile de-azur,
Aurora dimineţii
Mirul scump din taina vieţii
Perla din adâncul mării
Frumuseţea înserării
Raza blândă din amurg
Din Lumina Ta să curg.

Înnoieşte-mi, Doamne, gura
Pune-n viaţa mea Scriptura
Să-mpletesc cu-nvăţătura
Şi ideea, şi măsura.
Să adun în poezie
Nori de ploaie timpurie,
Holdă coaptă din câmpie,
Pârga inimii, târzie,
Rodul din cereasca vie.

Să dezgrop din bolovani
Greşu-mi zecilor de ani,
Timp pierdut în risipire
Pleavă din lumeasca fire
Cioburile din gândire...
Mâlul greu din paşii mei,
Chinul fără de temei
Ura ce durere-aduce
Zgura patimii năuce -
Şi să le îngrop la cruce.
Iar a temerilor clipă
Strâns legată-ntr-o aripă
S-o trec dincolo de moarte
Ca să zboare mai departe,
Din nimicnicia firii
În eternul mântuirii...

Fă-mă, Domnul meu Isus,
Ce salvarea mi-ai adus,
Fă să fiu ascuns în Tine,
Toarnă chipul Tău în mine.