Fă ca și sutașul!

Fă ca și sutașul!

În vremi apuse de demult
Care-mi apar parcă din ceață
Parcă zăresc, parcă ascult
Acel alai, acel tumult
Din neuitata dimineață.
Acel alai prea tulburat
Și prea cuprins de nepăsare
Ce conducea pe-un Împărat
Pe lemn să fie atârnat
Ca Jertfă de răscumpărare.
Atunci ceva s-a săvârșit
Dar nu la fel ca mai 'nainte
Căci era ceasul pregătit
Din veșnicie prevestit
În scrierile cele sfinte.
Convoiu-acela ce ducea
Un condamnat fără de vină
Atuncea nu înțelegea
Că la Golgota se-mplinea
Voia din ceruri, cea divină,
Că pe dealul îndepărtat
Avea să fie dat la moarte
Chiar Fiul Celui Preaînalt
Chiar Domnul Sfânt și Preacurat
Pedeapsa lumii să o poarte.
Cu toți mergeau în urma Sa
Pentru-a-L vedea când o să moară
Pe dealul de pe Golgota
Crezând că de El vor scăpa
Considerându-L o povară.
În ei parcă puteai vedea
Întreaga ură adunată
A omului ce nu credea
Că jertfa ce se aducea
Era spre-a-l face fără pată,
A omului ce n-a știut
Să aibă trai de ascultare
Căci răul ce l-a cunoscut
Mult l-a-ndrăgit și nu a vrut
Să creadă spre-a primi salvare.
Mulțimea care-l însoțea
Pe Domnul spre dealul jertfirii
Parcă mai mult se împietrea
Și-a Lui chemare n-auzea
Chemarea păcii și-a iubirii.
Ei îl priveau între tâlhari
Considerând că-i drept să moară
Mult prea nepăsători, murdari
Aveau privire de barbari
Spunând cuvinte de ocară,
Dar Domnul Sfânt se îndrepta
Spre locul cel de răstignire
Spre dealul numit Golgota
Să ispășească vina grea
A omului fără iubire.
Cine-ar putea a zugrăvi
Ce-a fost acolo, oare cine?
Să poată spune-n acea zi
Câtă durere-a putut fi
Într-un potop de stricăciune,
Căci cei de-acolo nu vedeau
A Domnului durere-amară
Să-și facă voia ei doreau
Și pentru-aceea-l petreceau
Cu vorbe spuse ca să doară.
Pe umeri crucea-L apăsa
Era povara mult prea mare
Dar nu de lemn, mai mult era
Păcatul ce El îl purta
A omului fără salvare,
Ce-a fost trimis a-l ispăși
Și să plătească-ntreaga vină
Să poată oricine trăi
În neprihană zi de zi
Umplut de-a cerului lumină.
Pe drumul spre Golgota sus
Pe drumul către biruință
Ca Miel ascultător, supus
Se îndrepta Domnul Isus
După a Tatălui voință.
Se îndrepta spre-a fi hulit
Ca făcător de rele fapte
Cu crucea-n spate, chinuit
Mergea să fie răstignit
Pedeapsa tuturor s-o poarte.
Tot drumul L-au batjocorit
Cu inima de fiere plină
Pe Domnul care liniștit
Știa c-avea de îndeplinit
O voie sfântă și divină,
Care știa că nu era
O altă cale de salvare
Pentru oricine ce voia
Să scape de povara-i grea
Dorind pentru păcat iertare.
Când au ajuns pe culme sus
Cu o perfidă încântare
Și ură pe cruce L-au pus
În cuie pe Domnul Isus
Să scape de El, fiecare,
Însă nicicum nu au știut
Că printr-un plan din veșnicie
Tatăl din ceruri, nevăzut
Pe Fiul L-a trimis c-a vrut
Să scape lumea de robie.
Acolo pe lemn țintuit
În rând cu doi umpluți de vină
Domnul privea, batjocorit,
Către oricine liniștit
Cu dragoste și cu lumină,
Căci îi iubea pe toți la rând
Cu o iubire iertătoare
Dorind să-i vadă mai curând
Eliberați de al lor gând
De-a lor poveri apăsătoare.
Dorea pe toți a-i izbăvi
Dar ei cu multă nepăsare
În fărdelege zi de zi
Aveau plăcere-a viețui
Și nu doreau eliberare,
Însă acolo se afla
Printre cei mulți un suflet care
Privind pe Domnul cum murea
A înțeles că nu era
Un condamnat ca orișicare.
A înțeles că nu avea
O vină ca să pătimească
Că era sfânt dar că murea
Întregul rău pentru-a-l purta
Ca orișicine să trăiască.
În inima lui s-a născut
Credința că Domnul e Mare
Că-i Fiul Celui Nevăzut
Prin care toate s-au făcut
Și care n-are-asemănare.
Era sutașul ce-a fost pus
Să execute o sentință
Fără să știe c-a condus
Pe Împărat spre biruință
Și care-a înțeles de-ndat'
Ce era bine ca să știe
Că Cel ce-a fost crucificat
Murea și pentru-al lui păcat
Ca sufletul salvat să-i fie.
* * * * *
De-ai înțeles că a murit
Ca jertfă pentru fiecare
C-a fost scuipat și biciuit
Și-apoi pe cruce răstignit
Să poți avea și tu salvare
Și dacă-ți simți povara ta
Atât de grea și-apăsătoare
Fă ca sutașul, nu uita
Plângi, recunoaște-ți vina grea
Și cere-i Domnului iertare.
Să-L recunoști pe El ca Fiu
Al Tatălui Etern și Mare
Crede în El cât nu-i târziu
Să nu rămâi pierdut, pustiu
Cu pași grăbiți înspre pierzare.
De crezi așa, de-L vei dori
Ca Domn, ca Salvator și Frate
Vei fi un altul zi de zi
Și credincios Lui îi vei fi
Cum te învață Sfânta Carte
Și la sfârșit El te va lua
În Sfânta Lui împărăție
Că L-ai văzut pe Golgota
Și ai dorit a-L asculta
În orice timp cu bucurie.