Ezechiel 31. Un cedru în Liban

Ezechiel 31.
Un cedru în Liban

În anul al unsprezecelea ziua întâi a lunii a treia
Cuvântul DOMNULUI a venit la mine spunând:
”Fiu al omului spune lui faraon împăratul Egiptului și mulțimii lui”
Cu cine te asemeni tu în mărimea ta?
Întreabă Dumnezeu Stăpânul Yehova
Iată asirianul era mic cedru în Liban
Având ramuri frumoase și frunze umbroase,
Tulpina înaltă și vârful în nori
Apele l-au făcut ca să crească
Râurile îi scăldau răsadurile prin voia cerească
Iar pâraiele-și trimeteau pe câmpul cu flori
Tulpina lui semeață se-nnălța
Deasupra copacilor de pe câmpie
Cu crengi întinse din care lăstari vor da
Din cauza mulțimii apelor ce-l vor uda
Și țin rădăcinile întinse în glie
Păsările cerului cuib în el își făceau
Toate fiarele câmpului
Nășteau pui sub coroana lui
Sub care tot felul de popoare
Locuiesc în umbra lui protejate de soare
Asta cu îngăduința DOMNULUI

Copacii din grădina lui Dumnezeu nu-l întreceau
Și nu puteau privirii să-l ascundă
Chiparoșii cu el nu se-asemănau
Îl făcusem atât de fumos prin mulțimea ramurilor lui
Încât îl invidiau toți copacii Edenului
Aflați la-ndemâna DOMNULUI
Deaceea așa vorbește Stăpânul Domnul„Pentru că avea o tulpină atât de înaltă
Încât până la nori era înălțată
Și se mândrea cu înălțimea lui
L-am izgonit
Străine cele mai grozave popoare
L-au tăiat și l-au lepădat în soare
Crengile sale pe munți și pe văi abrupte,
Râpele din jur îi primeau crengile rupte
Toate popoarele care stăteau în umbra lui
L-au părăsit pornind pe toată fața pământului
Pe sfărâmăturile lui s-au așezat
Păsările cerului
Și-ntre crengile lui au culcuș
Fiarele câmpului
Ca să nu se mai îngâmfe copacii crescuți lângă ape
Cu-a lor înălțime și să nu urce până la nor
Fiindcă ceasul morții este destinul lor
În adâncul pământului printre fiii oamenilor
Ei au avut rădăcinile lângă apă
Dar vor fi cu oamenii ce se coboară în groapă
Așa vorbește Stăpânul DOMNUL:
În ziua când s-a coborât în Locuința Morților(Sheol)
Am răspândit jalea am acoperit pământul
Și am oprit râurile din drumul lor
Libanul tare l-am întristat
Și copacii câpiei toți s-au uscat
De vuietul căderii lui
Popoarele le-am cutremurat
Și toți copacii Edenului și cei mai frumoși
Și mai mari copaci din Liban
Toți cei de ape udați
În cele mai joase locuri ale pământului
Au fost consolați
S-au coborât în a Morților Locuință
La cei care i-au jurat credință
Și care au murit uciși de sabie
Și care erau brațul său
Locuind în umbra lui printre popoare
Cu cine poți fi tu asemănat în slavă și măreție?
Printre copacii Edenului
Fiincă veți fi aruncați împreună în adâncimea
Pământului! !
Culcat ca într-un desiș
Cu cel necircumcis
Iată ce este faraon înaintea DOMNULUI
Cu toată acestă mulțime a lui

Blându Ioan
06.06. 2025.