Ezechiel 19. plângere pentru mai marii lui Israel

Ezechiel 19
Plângere pentru mai marii lui Israel


Tu însă fă o plângere pentru ai lui Israel
Prinți și zi
”Mama ta era o leoaică
Stătea culcată în mijlocul puilor ei
A puilor de lei...
Unul din pui crescu și leu tânăr se trezi
Învățat a sfâșia prada în plină zi
Și a mâncat oameni
Popoarele din jur au auzit de felul
Lui de-a ucide în popor
I-au săpat o groapă i-au pus carne
Și l-au prins în groapa lor
Spre bucuria tuturor
I-au pus în nări un belciug
Și l-au dus departe-n Egipt
Din cauză că el i-a rărit
Leoaica dac-a văzut că-l aștepta degeaba
Alăpta alt pui să crească să sfâșie prada
Mânca și acesta oameni
Năvălind în palatele lor
Și cetățile lor le-a nimicit
Așa că țara-n care vâna s-a-ngrozit
De răgetul leilor
Dar popoarele din jur s-au întrunit
Au pus multe lațuri și l-au biruit
I-au pus belciug l-au pus într-o cușcă
Și la împăratul Babilonului
Pe sus l-au dus
Într-o cetățuie l-au pus
Să nu-l mai audă când rage spre-apus
Acolo sau în munții lui Israel
Mama ta ca și tine era o vie sădită lângă ape
Plină de mlădițe era roditoare
O viță ce roadă avea să lege
Cu ramuri tari ca niște toiege
Toiege de cârmuitori
Atrăgând privirile multor trecători
Cu înălțimea ei
Ce se ridică deasupra de nori
Plină de lăstari
Și plină de cârcei
Dar smulsă a fost cu mânie
Și aruncată la pământ
Că a venit așa o urgie
Și roada ei a fost uscată de vânt
Vântul uscat de la răsărit
Mlădițele i-au fost rupte cu totul
S-au uscat și le-a ars toate focul
Și-acum e plantată-n pustie
Într-un pământ uscat de tot
Din a ei mlădițe a ieșit un foc
Roada i-a distrus și ramuri tari nu mai are
Pentru un toiag de cârmuitor
S-au uscat de tot în acel loc
”Aceasta-i o cântare de jale
Și va fi cântată ca atare”

Blându Ioan
23.10. 2024.