EVLAVIA

EVLAVIA

Sunt în lume multe taine care înfăşoară cerul
Omul zi de zi aleargă spre-a le descifra misterul.
Pe pământ, mai sus de astre, în întregul Univers
Dumnezeu din Cer veghează al făpturii Sale mers.

Dintre tainele măreţe care s-au tot perindat
Şi au curs pe apa vremii ca un fapt adevărat,
Taina mai presus de fire ce-n credinţă ne-a condus
Este-n Biblia cea sfântă întruparea lui Isus.

El S-a arătat în lume din Fecioară şi Duh Sfânt
Ca păcatul să ni-l şteargă de aici de pe pământ.
Când noi credem Adevărul şi-L urmăm cu gând supus
Vine să trăiască-n inimi Salvatorul blând Isus.

El chema la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi,
Ci doar vameşii, pescarii ce pe lac au fost găsiţi.
Cugetu-ncepu să-i mustre înaintea lui Cristos:
„Pleacă de la mine, Doamne! Sunt un mare păcătos!...“

Astfel I-a zis Simon Petru într-o zi când L-a văzut.
Dar Cristos i-a dat iertare şi-al credinţei Sale scut.
S-a rugat chiar pentru Petru când stătea la foc străin
Lepădându-se de Domnul de trei ori ca un păgân.

Dar s-a-ntors cu pocăinţă şi a plâns cu mult amar
Chiar în noaptea grea când Mielul cel divin mergea spre-altar.
În evlavie Păstorul poartă chip de Dumnezeu
Să ne-arate calea vie şi la bine şi la greu.

Dacă mulţi şi azi întreabă cum a fost Cristos Isus,
Noi le spunem fără piedici că-i Cel Sfânt venit de Sus.
Dacă vrei să-L ai pe Tatăl şi să fii copilul Lui,
Lasă-L să aşeze-n tine harul, chipul Domnului.

Prin evlavie-i posibil să păşim mereu spre ţel
Dacă între lupii lumii vom trăi ca sfântul Miel.
Când vom arăta candoarea prin al nostru caracter
Lumea ar putea să vadă noi imagini despre Cer.

Evanghelia-i vestită orişicui nu doar prin grai,
Ci şi traducând în fapte dragostea născută-n Rai.
Auzind-o mulţi vor crede în Isus şi-n jertfa Sa
Şi din ceruri de la Tatăl Duhul Sfânt li se va da.

Printre tainele naturii, mari sunt pentru toţi cei vii
Tainele cucerniciei ce purced din veşnicii;
Ca lumină pe cărare pentru omul păcătos,.
Se-oglindesc în toţi aceia ce-L urmează pe Cristos