Eu sunt un om

Eu sunt un om, cu o privire-naltă
Ce mă înalţ pe treptele eterne,
Doresc s-ajung în ţara mult visată,
Să uit de-ale pământului taverne!

Să uit c-am fost odată pe pământ,
Şi-o viaţă-ntreagă aici am alergat!
Vreau să trăiesc cu Domnul meu cel sfânt
Care-a murit să pot fi eu salvat.

Eu sunt un om, dar gândul meu mă duce
Departe peste-ntinderi nevăzute!
Căci Domnul e la cârmă, mă conduce,
Spre-a cerului comori neconcepute.

Eu sunt un om, dar am dumnezeirea
În inima-mi plăpândă şi firavă,
Căci Cel din cer mi-a întocmit zidirea,
Şi de atunci sunt plin de a Lui slavă.

Sunt plin de bucuria mântuirii,
Prin Harul de la Domnul dobândit!
Iar sus ,în cer, în ziua întâlnirii,
Voi fi cu-Acela care S-a jertfit.

Eu sunt un om, dar nu am nici un merit,
Căci am fost pus mai sus în ierarhie
El, Dumnezeu, a hotărât un herit
A hotărât aşa, de la Creaţie.

Ce Har măreţ, ce Binecuvântare,
Eu am primit direct din Dumnezeu.
A pus în mine-a cerului suflare,
Să fiu moştenitor cu Fiul Său.

El a trimis pe Domnul ca să moară
Văzând căci mă apasă a mea vină!
Adamica pedeapsă, fiind povoară,
Am început s-o port, în trup de tină.

Dar a venit de sus Dumnezeirea,
M-a ridicat, când eu am fost căzut!
M-a curăţat, mi-a arătat iubirea,
De Domnul am ajuns nedespărţit.

Eu sunt un om, un lut, doar o ţărână!
Iubesc pe Domnul care S-a jertfit.
Mă lupt s-ajung în ţara Lui divină
În locul care El mi-a pregătit.

Eu sunt un om, dar cu privire-naltă
Privesc la locul sfânt, din depărtări,...
Eu nu mă uit la lume-aceasta moartă
Care se-mpotmoleşte în poveri.

Ci Il privesc pe Salvatorul vieţii,
El îmi oferă viaţa cea eternă
Cu El voi fi în zorii dimineţii,
Când vom sfârşi cu lumea cea de tină.

21.05.2008gl