Eu sunt țărâna scoasă de sub ape

Eu sunt țărâna scoasă de sub ape,
Din undele vibrând la glasul Tău,
Să crești în mine Dragostea Agape,
Să mă asemeni Ție Dumnezeu.

M-ai frământat când am fost numai tină,
La focul Dragostei mi-ai dat tărie
Și m-ai străpuns cu Raze de Lumină,
Să Îți cânt laude, slavă numai Ție.

Să Te privești în mine, ca-n oglindă,
M-ai șlefuit în aspre încercări,
Spre mine brațul Tău să se întindă
În bogății de binecuvântări.

De ce țărână? Înțelept ești Doamne!
Căci nu-s luceafăr sau orice altceva,
Nu strălucesc, nu-s transparent prin mine,
Să fiu tentat să fur din Slava Ta.

Eu sunt pământ și nu-i pământul vrednic,
Toată vrednicia mea e-n Tine,
Numai în palma Ta pot fi un sfeșnic,
Numai Uleiul Sfânt flacăra-mi ține.

În palma Ta Stăpâne, sunt minunea,
Un Univers în stropul de țărână,
Calea Lactee-mi ninge Cărăruia,
Cu vise dragi din Patria divină.

Tu mă privești în sfântă duioșie,
Ca pe un diamant scos la Lumină,
În ochii Tăi eu văd o veșnicie
De splendori, de Dragoste deplină.

În condensul de cuante de Lumină
Mi-ai spălat fața aspră de rafale,
Îmbrobodind un vas lucrat din tină,
Cu aura divină-a feței Tale.

Sunt vas de lut purtând în el Comoara,
Sunt țarina de preț, sunt piatra vie,
În Dragostea Ta Doamne-mi este Țara,
M-așteaptă veșnica Împărăție.

Îți vei lua suflarea, ce mi-ai dat,
Ca pe-o mireasmă smulsă de la greu,
Cu prețul Jertfei, Isus crucificat,
Îmi dai moștenirea de urmaș al Tău.

Amin!