Eu stau...

Eu stau acum rotindu-mi tot privirea,
La tot ce este pe acest pămînt,
Mă uit la viața mea și ostenirea,
În mintea mea a apărut de-odată un gînd.

Că viața mea ea trece cu grăbire,
Și ce-am izbutit în ea cît am trăit,
Și dacă azi vine o nenorocire,
Pentru ce eu atîta am muncit.

Eu alergam nimic să nu-mi lipsească,
Aceea ce e aici pe acest pămînt,
Și tot lăsam de inimă să se alipească
Și iată că se risipește totul ca un vînt.

De am o casă și ea este zidită,
Și eu în ea trăesc pe acest pămînt,
Și ea va fi odată pustiită,
Cînd Domnul ma lua în cerul sfînt.

Și știu că nui departe ceasu acela
Cînd ochii voi închide acea jos,
Și toți acei ce-s dragi pentru mine,
Mă vor petrece toți plîngînd ei spre Hristos.

Vor rămînea cu inimile îndurerate,
Copii mei pe care i-am iubit,
Bărbatul meu cu care am trecut prin toate
Va rămînea lovit și singur părăsit.

Va fi el singurel atuncea Doamne,
Și lacrimi multe el va vărsa,
Că a fost o vreme cînd lîngă dînsul,
Nevasta lui la piept se odihnea.

Mă străduesc să șterg aceste gînduri,
Din mintea mea ce sînt acum,
Dar știu că-i vremea de plecare,
Și-acum pășesc pe ultimul meu drum.

mi-e jale și durerea mea e mare,
că aici rămîne ce mi-a fost mai drag,
încă mă bucur de a lui Isus chemare
căci El mă așteaptă-n cerul Său cu drag.

Acolo sus eu nu voi fi lovită,
De acei dragi pe care îi iubesc,
Voi fi acolo al Tatălui eu fiică,
Și tatăl meu este acel ceresc.

Și mîngîerea aceea care n-am avuto,
De la acei dragi ai mei,de pe pămînt,
O voi avea acolo sus în cerul slavei,
Cînd ma primi acasă Tatăl sfînt.

De aceea vreau să răbd aicea toate,
Acele lovituri ce-s împotriva mea
Și tot apropiindu-mă eu mai aproape
Curînd eu voi ajunge în slava Sa.
Amin.