Eu mi-am pus nădejdea-n Domnul

Eu mi-am pus nădejdea-n Domnul,
El spre mine s-aplecat,
Strigătele mele multe,
El din cer le-a ascultat.

Dintr-o groapă a pieirea,
Dumnezeu m-a scos... m-a pus,
Pe o stâncă... și-o cântare,
Nouă-n gură mi-a adus.

Cei ce au văzut lucrarea,
Ei de Domnul s-au temut,
Și doar în a Sa putere,
Ei de-atunci s-au încrezut.

Fericit e omul care,
Se încrede-n Dumnezeu,
Cel care nu se îndreaptă,
Spre-a trufașilor drum rău.

Legea Ta este-adâncul,
Inimii... și eu vestesc,
Îndurarea Ta cea mare,
Buzele nu-mi obosesc.

Spun mereu doar adevărul,
Despre mântuirea Ta,
Nu ascund nici bunătatea,
Nici credincioșia Ta.

Știu... nu vei opri vre-o dată,
Marele-ndurări a Tale,
Tu mă vei păzi întruna,
Relele când mă-mpresoară.

Izbăvește-mă Tu Doamne,
Căci mulți viața vor să-mi ia,
Fă ca ei azi să roșească,
Înapoi Doamne să dea.

Ceilalți să se-nveselească,
Ce te caută mereu,
Ce iubesc ei mântuirea,
Și pe Tine Dumnezeu.

Doamne Dumnezeul Tată,
Multe-s planurile Tale,
Nu se-aseamănă cu Tine,
Nimenea pe-această cale.
Amin