Eu m-am născut să nu mor niciodată

Eu m-am născut să nu mor niciodată
Și dacă totuși, zilnic, moare-n mine
O părticică, Doamne, pentru Tine
E ca să-mbrac adevărata viață!

Căci Tu ai vrut să fiu, Părinte, așa,
Nu pentru că sunt eu, nespusa piatră rară,
Ci pentru că-n ființa mea precară
Ai pus un strop din maiestatea Ta.

Eu m-am născut să fiu o mărturie,
Căci litera nu are-n ea putere,
Ci Duhul Tău, nepotolit se cere
Să locuiască-ntr-o-ntrupare vie.

Dar ca s-ajung doritul tău exemplu
Îți dăruiesc întreaga mea făptură,
S-o curățești de tot ce este zgură
Și s-o preschimbi în strălucitu-Ți Templu.

Eu m-am născut să plâng cu cel ce plânge
Și să-mi iubesc și frații și dușmanii,
Dar teamă-mi e că zilele și anii
Să îi ajung pe toți, nu mi-ar ajunge.

Căci scurtă e umblarea pământească
Și-n trupul meu e mare neputința
Dar știu că ai să-Ți Ții făgăduința
Și-o să-mplinești tot ce o să-mi lipsească.

Eu m-am născut să știu ce-i rău și bine,
Și mii de ani am căutat răspunsul
Dar tot atât m-am întâlnit cu plânsul...
Până-ntr-o zi, când am sosit la Tine.

Și când mi-ai spus cuvintele nespuse
Ce-au împletit durerea cu dojana,
Tămăduind în mine toata rana
Tu m-ai atras de partea Ta, Isuse.

Eu m-am născut să aflu-n mine prețul
Ce s-a plătit în locul meu pe cruce
Și-oriunde-n lume pașii mă vor duce
Să-Ți fiu pe totdeauna cântărețul.

Prin orice biruințe și înfrângeri
Strunește-mi harfa cum îți place ție,
Când voi ajunge-n sfânta-Mpărăție
Să pot cânta în corul Tău de îngeri...