Eu m-am luptat

Eu m-am luptat

Eu m-am luptat adesea, cu firea-mi răzvrătită,
Cu-a ei porniri deșarte, înspre destrăbălare,
Dar n-am vegheat cu teamă, să fie răstignită,
Şi-am căzut rob adesea, plăcerilor amare.

Dezamăgit de mine, şi de atâtea-nfrângeri,
Privind la tot trecutul, şi la a mea purtare,
Am înălțat spre ceruri, cu lacrimi rugi şi plângeri,
Cerând cu umilință, în viață, o schimbare.

În lunga mea mea căutare, setos de cunoștință,
Eu am intrat în casa olarului, cu dorul,
De-a înțelege taina prin care ia ființă,
În mâinile-i măiestre, de mii de ani, ulciorul.

Şi m-am văzut pe mine... sărman fără valoare,
În lutul ce cu grijă, olarul îl frământă,
Cum mâna-i îl transformă în vase de onoare,
Ce ochii multor oameni, cu faimă îi încântă.

Am înțeles acolo, că eu nu sunt doar tină,
Că Tu din lut poți face valori pentru vecie,
La roata modelării, eu am primit lumină,
Şi-am înțeles ce-nseamnă să fiu predat doar Ție.

Atunci mi-am lăsat viața, în Mâinile măiestre,
O Doamne! Creatorul, a tot ce mă-nconjoară,
În mâna Ta, o, Tată, stă bradul de pe creste,
Şi peștele din apă, şi pasărea ce zboară.

Zdrobește-n întregime tot... ce mă reprezintă,
Şi-apoi, în formă nouă, după a ta voință,
Aşa precum olarul din lutul cel frământă,
Mă fă un vas de cinste, dar plin de umilință.

Amin!
Ianuarie 2004
Ilie Belciu