Eterna primăvară

Eterna primăvară

A venit ca o mireasă
Cu cununa ei de flori
Iarăși vremea cea frumoasă
Îmbrăcată în culori.
E un timp de ridicare
La viață și frumos
Când totul prinde culoare
Și se ridică de jos.
E un imn al bucuriei
Ce răsună ne-ncetat
Ca și-un semn al armoniei
Ce-ntre noi este lăsat.
Florile cu-a lor petale
Care tremură în vânt
Aduc parcă osanale
Creatorului Preasfânt.
Totu-i cânt, totu-i splendoare
Prin noianul de culori
Ca o mare sărbătoare
Pregătită de cu zori.
Acest timp ce ne încântă
Și-ntre noi este lăsat
E gătit de-o mână sfântă
A Marelui Împărat,
Care în vârtejul vieții
Pregătește necurmat
Din potirul frumuseții
Câte-un dar nemeritat,
Pentru noi, pentru oricare
Ce dorește a privi
Cu o mulțumire mare
Din adâncul inimii.
În acest timp de-nflorire
Când toate zâmbesc frumos
Se cuvine mulțumire
Celui ce maiestuos
A dat daruri minunate
Din iubire orișicui
Ca prin ele să ne-arate
Marea bunătate-a Lui.
Totul face cu iubire
Ca în fiecare an
E-o măreață împlinire
După prea alesu-i plan,
După al său Cuvânt ce-i vrednic
De crezut și-adevărat
Căci e Cel Atotputernic
Domn și Tată minunat.
* * *
A noastră viață-i darul
Ce-l primim cum altul nu-i
În care avem toți harul
S-ascultăm Cuvântul Lui,
Să-l credem, să luăm aminte
La ce are El de spus
Să-L vrem a ne fi Părinte
Aici și în ceruri sus.
În timpul de pregătire
Ne vorbește prin Cuvânt
De măreața-i mântuire
Și de Sfântul Legământ
Pe care vrea să îl facă
Cu ființa omului
Ce alege să îi placă
Ne-ncetat de voia Lui,
Ce alege să-L primească
Pe Domnul Isus Hristos
Trimis din slava cerească
Între noi aicea jos,
Pe Domnul ce din iubire
Pe cruce a suferit
Să aducă mântuire
Omului nenorocit,
Care nu are scăpare
Și singur nu va putea
Să aibă eliberare
De povara lui cea grea.
El ne vrea cu gelozie
Și ne cheamă să venim
În grabă cu bucurie
Fiii lui să ne numim,
Ca să ne de-a liberare
Din robie, din păcat
Să putem în ascultare
Să-l iubim neîncetat.
Ca și florile-n câmpie
Ca și frunzele pe ram
Tot ce e în noi să fie
Pentru cei din jur balsam
Ce oricui să dăruiască
Alinare ne-ncetat
Chiar mai mult să fericească
Sufletul ce-i întristat.
Să trăim în armonie
Cu puterea noii vieți
Așteptând cu bucurie
Zorii sfintei dimineți,
În care orice-ntristare
Și durere va pieri
Iar măreața sărbătoare
Cu splendoare va veni
Și când a noastră făptură
Pe veci se va bucura
Având sfântă legătură
Cu Domnul, cu voia Sa.
Pe-acel plai, în sfânta țară
Cu toții ne vom găsi
În eterna primăvară
Și cu Domnul nost' vom fi.