Ești un pumn de lut smerit

Ești un pumn de lut smerit,
De pe drumuri rătăcit.
Dar în pieptul tău de tină,
Arde-o flacără divină.
​
​Trupul tău e doar pământ,
Ce-i purtat de-al vieții vânt.
Însă sufletul ce-l porți,
Nu stă-n rândul celor morți.
​
​Ești fragil și ești micuț,
Ca un fulg într-un pătuț.
Dar ești fiu de Împărat,
Dintr-un somn greu deșteptat.
​
​Pașii tăi prin praf se duc,
Griji în deznădeji te duc.
Dar privirea ta în sus,
Cată chipul lui Iisus.
​
​Ești un abur trecător,
Peste mări un călător.
Dar în tine-i pus un dor,
După veșnicul izvor.
​
​Când te simți neînsemnat,
Când de oameni ești uitat,
Să știi bine că ești scris,
Pentru viața-n Paradis.
​
​Nu ești praf suflat în vânt,
Fără rost pe-acest pământ.
Ești lut în prelucrare,
Ceru-i plin de îndurare.
​
​Dumnezeu te-a modelat,
Viață-n tine a suflat.
Și din praf te-a ridicat,
Te-a numit fiu de-Mpărat.
​
​Chiar de ești lovit de soartă,
Taina Lui în tine poartă.
Ești un sfeșnic de pământ,
Ce păzește-un legământ.
​
​Nu te teme de ce vine,
Domnul este lângă tine.
Lutul poate fi zdrobit,
Sufletul de neclintit.
​
​Ești o floare de grădină,
Ce-i hrănită din lumină.
Rădăcina e-n pământ,
O mireasmă dăruind.
​
​Să nu uiți cine ești tu,
Nu spune la viață „nu”.
Ești minune, ești un dar,
Pus în lume cu mult har.
​
​Ești țărână, dar ești Cer,
Nu mai ești prizonier.
Ești veriga dintre vremi,
Luptă fără să te temi.
​
​Mergi acum cu fruntea sus,
Căci în tine stă Iisus.
Pumn de lut cu duh curat,
De Cel Veșnic apărat.
Amin