Ești trudit?

Ești trudit creștine-n viață? , ești tu deznadajduit? ,
De o suferință care, pe o cruce rastignit,
Pentru tine... pentru mine, a gustat-o cineva,
Fără ca să simtă truda... ce o simți în viața ta.

Îți apleci ades privirea, spui că duci un mare greu,
Dar e mai usor ca greul, ce l-a dus... El... Dumnezeu,
Și El cu a Lui privire, aplecată-nspre pământ
Dar mereu în umilință, în smerenie de sfânt.

Îți oprești în loc și pasul, spui că-i greu azi pentru tine,
Drumul ce a fost de Domnul, el urmat purtând creștine,
O povară ce vre-o dată, pe-acel drum nu l-a oprit,
Ca pe tine azi in vale, când cel rău te-a amăgit.

Esti purtat de apăsare-n deznădejde azi mereu,
Ispitit... ca în pustie de cel rău chiar Dumnezeu,
Ce n-a obosit în luptă, cum tu azi ai obosit,
Spui că nu poți sta-n picioare, spui că-i greu... că e cumplit.

Tu crestinule... pe calea, care a pășit Isus,
A-ntâlnit doar suferință, El a fost Cel ce a dus,
Greul și păcatul lumii, n-a oprit... n-a murmurat,
Când pe-un drum pietros pe dealul, Golgota El a urcat.

Fii neclătinat pe stâncă, nu privi mereu' napoi,
Pe-acest drum vre-o dată singur nu ai fost, voi sunteți doi,
Cel care mereu te ține azi de mână... e Isus,
Nu duci greul... El e-acela care duce ce-ai de dus.