Ești trist?

Ești trist... slăbit și obosit? ,
Căzut în laț... din nou robit? ,
Sau poate astăzi ești căzut,
Nădejdea poate ți-ai pierdut,
Sau poate drumul ai greșit,
Sau greul vieții te-a umbrit.

Sau poate singur ai rămas,
Sau te-a trudit azi vre-un necaz,
Sau noptile ți s-au lungit,
Și inima ți s-a-mpietrit,
De-atâtea lupte ce s-au dat,
De-atât-amar ce ai gustat.

Credința poate ți-ai pierdut,
Speranța vie-a dispărut,
În lumea larg-ai poposit,
Spunând... eu Doamne-am obosit,
De-atâta greu ce-l port pe drum,
Să îl mai duc nu pot nicicum.

Coboară azi prin Duhul sfânt,
Doar pentru tine un cuvânt,
Ca să-ți aducă un alin,
Să-nvie inima-n suspin,
Un zâmbet vrea să vadă azi,
Pe fața ta... chiar și-n necaz.

Cuvântul sfânt spune mereu,
Că tu ești fiu de Dumnezeu,
Atât de mult El te-a iubit,
Pe-o cruce agățat... jertfit,
Și-acu... căci este neschimbat,
El te iubește ne-ncetat.

În viața ta de pe pământ,
Tu singur nu ai fost nicicând,
De mână cu El tu vei fi,
Până atunci când s-or sfârși,
Aceste chinuri ce te-au dus,
Departe de al tău Isus.

Dar El mai spune un cuvânt,
Că este răbdător și blând,
Nicicând nu te va părăsi,
Chiar dacă tu vei poposi,
El te va aștepta mereu,
Ca să te-ntorci la Dumnezeu.

Să nu fii deznădăjduit,
Crezand că El nu te-a iubit,
Tu șoaptele nu le-asculta,
Ridică-te căci mâna Sa,
Ți-a-ntins-o azi ca să pășești,
Spre cer... și-n sus doar să privești.