Ești iubire nestemată

Ești iubire nestemată,
Dintr-o Țară-mbelșugată,
Soarele când iar răsare,
Este marea Ta-ndurare,
Dar si-atunci când el apune,
Peste toate e-al Tău nume,
Peste toate Tu domnești,
Căci ești Domn... Tu-mpărățești.

Păsărilor le ești hrană,
Sufletelor le ești mană,
Orbilor le ești lumină,
Dar și celor ce suspină,
Le ești Doamne alinare,
Ajutor în strâmtorare,
Căci ești plin de bunătate,
Cel ce faci mereu dreptate.

Ești în noapte... și-n lumină,
Printre nori... și-n zi senină,
În mirosul cel de floare,
Ești mereu doar o splendoare,
Tu ești totul, ești în toate,
Ești mereu de noi aproape,
Căci iubirea ta cea mare,
Este ea nemuritoare.

Tu ești stelele și luna,
Cel ce ne va da cununa,
Tu ești susurul ce-aduce,
Călăuză la răscruce,
Duhul Tău înviorează-,
'Ntreg pământul când oftează,
Și îl scoate la lumină,
Rătăcit când el suspină.

Tu ești adevăr... ești viață,
Tu ești singura povață,
Tu ești singurul sub soare,
În pustie ești izvoare,
Ce nu seacă niciodată,
Ca să fie adăpată,
O întreagă omenire,
Din izvor de nemurire.

Cerurile-s ale Tale,
Dar și-adâncul cel de vale,
Munții, apele întinse,
Inimile ce-s aprinse,
Sunt de Tine cunoscute,
Și nu pot să fie mute,
Laudă ți-aduc... mărire,
Te așteaptă ca pe-un Mire.