Esti infinit!

Esti infinit!

Imensitatea albastra e atat de dorita,
Atat de visata de pamant si de noi.
Stam jos si traim intr-o lume finita,
Traim pe pamant, in mal si noroi.

Ea... e atat de albastra si pura
Nimic intinat nu ajunge la ea.
Nori negri de fum si de zgura
Incearca-n zadar sa-ntineze culoarea de nea.

Mizeria si raul de jos, din finit,
Se ridica spre cer incercand mereu
S-ajunga cu aripa-i neagra-n zenit.
Incearca si lupta din greu.

Oricat ar vrea sa-si schimbe trairea,
Sa fie curata si sa existe mereu,
Conditia ei ramane aceea:
Despartita de Dumnezeu!

***
Cupola cereasca e luminata mereu,
Dar panza neagra de nori se intinde
Intre noi si frumosul de sus, si e greu
Sa traiesti intr-o lume cand raul cuprinde

Orice fereastra spre lumea de vis si de har.
Ai vrea sa poti sa zbori departe...
Sa treci de nori, dar e-n zadar.
Stii ca pacatul te tine departe.

Privesti bolta cereasca si iti pare un vis
Sa poti sa traiesti pentru veci.
Iti accepti soarta si tot ce ti-e scris
Si stai amortit, in pacat locuiesti.

Ar fi atat de bine in cer printre sfinti.
Sa fii in slava pe veci.
Ar fi... dar, strangi cu ciuda din dinti
Privind la viata ta-ntre sloiurile reci.

Realitatea e cruda si amara:
Sa-ti duci viata intre sloiuri de gheata.
Gandesti la lumea de vis si incepe sa doara
Gandul ca pentru tine nu mai e dimineata.

Oricat ar durea, te simti pamant,
Traiesti intre oameni de ceara.
Pacatu din tine opreste orice avant
Si iarasi existi in viata amara.

Privesti norii de fum cum incearca
Sa zboare mereu mai sus, dar,
Stii sigur ca nu vor ajunge vreodata
Si toata truda lor e-n zadar.

Asemeni cu ei doresti bolta albastra
Si vrei sa zbori, nu poti sa accepti
Ca existi pentru azi, iar gandul te poarta
Mereu mai sus, spre vesnicie tintesti.

Deodata din cer se coboara
Un glas ca de tunet, atat de profund
Caci trupul tau slab de pamant se-nfioara
Si simti mii de focuri in tine arzand:

Tu nu esti facut pentru azi.
Esti o faptura minunata!
Esti slaba si adeseori cazi,
Dar pentru infinit ai fost creata.

Nu esti doar pamant, ci in tine
Exista un picur din infinit.
Degeaba pacatul te tine
Departe de soare, de zenit.

Conditia ta umana e trecatoare.
Tu vei ajunge in infinit.
Indiferent ce crezi de lumea viitoare,
Vei fi in vesnicie cum te-ai pregatit.

Exista vesnicia pentru tine!
Poti fi in cer, in slava sa traiesti,
Sau poti ramane in pacatul ce te tine
Si-atunci o vesnicie-n chin ai sa gasesti.

Acum tu poti alege vesnicia
Si viata ta eterna unde-ai s-o traiesti.
Indiferenta va produce urgia,
Fericirea o vei afla daca te pregatesti!

***
Priveste acum bolta cereasca,
Frumosul si curatul desavarsit!
Priveste apoi la conditia noastra
Si poti alege ceea ce ti-ai dori.

Poti fi un sfant, sa biruiesti pacatul,
Sa fi curat si sa iubesti mereu.
Traind in adevar, vei atinge inaltul
Si vei exista etern cu Dumnezeu!