Ești glasul iubirii ce-n noapte se-aude

Ești glasul iubirii ce-n noapte se-aude,
Ești dragostea plină de tot ce-i divin,
Ești dorul ce arde în inimă-ntruna,
Îmi ești alinare atunci când suspin.

Îmi ești ajutorul în vremuri ce-s grele,
Eu numai pe Tine te am pe pământ,
Tu ești ca și roua din zorii de ziuă,
Ascult doar de Tine, de glasul Tău blând.

Ca vântul ce-aduce răcoare în clipa,
De arșița vie ești Doamne în ea,
Căci simt cum răcoarea încet ea se lasă,
Să nu mă doboare vre-o arșiță grea.

Ești soarele vieții mereu ce răsare,
Ce mare ești Doamne, ce mic sunt și eu,
Țărână sub ploaie, Tu Rege și Tată,
Stăpân peste toate iubit Dumnezeu.

Pe aripi divine mi-e sufletu-n toate,
Sub nori printre vânturi, mi-e zborul mereu,
Căci Tu îmi ești ținta, Tu ești și lumina,
Tu-mi ești ajutorul când mie mi-e greu.

Ești marea iubire, ce-n inimă-mi cântă,
Și cântul străbate ce-n față iar vin,
Dar eu nu opresc, las în urmă trecutul,
Căci merg către cer, sunt aici pelerin.
Amin