Ești gata de plecare ?

Se adună iar cocorii,
Se pregătesc de zbor.
Ei cunosc vremea plecării,
Taina ascunsă a astrelor.

Oare noi de ce nu știm
Vremea în care ne aflăm?
Strângem, alergăm, zidim,
Cu nesaț tot adunăm. .

Ne-am făcut aici cuiburi
Din betone ca să țină.
Nu o viață, ci milenii,
Sus în cer. . din rogojină.

Prin trăire dovedim
Că ne-am ancorat de humă,
Dar și-n cer am vrea sa fim,
Cu Hristos, în marea turmă.

Cui îi dai inima, timpul,
Cu acela vei rămâne.
Îți vei lua spre ceruri zborul
Sau vei râmånea în lume.

Unde-ți este inima,
Acolo e a ta comoară
La urmă vei secera
Rai sau veșnică ocară. .

Cocostârcii, rândunica,
Cercuri fac mereu pe cer,
Fiindcă este-aproape clipa
Să pornească spre mister.

De ce nu-nțelegem oare
Că e vremea sa fim gata,
Și să stăm în așteptare
Toți în cânt de "Maranata!"?

Oare noi când vom pricepe
Că ne-apropiem de-apus,
Și că totul prevestește,
Căci e-aproape al nost' Isus?

Deslegați-vă de vreascuri
Și de cuibul împletit,
Căci vom trece pe la teascuri,
Să se vadă ce am rodit.

Păsările îndură frigul,
Ploi și arșița fierbinte
Nu le-nfrică nici taifunul,
Își țin drumul înainte.

Fii ca pasărea măiastră,
Pregătește-te de zbor.
Fii fecioara înțeleaptă,
Mai adună în ulcior

Undelemn, să poți străbate
Negura ce se întinde
Și să intri în cetate,
Sus, pe plaiurile sfinte.

Până în marea dimineață,
Mai privește la cocor
Și-ai să înțelegi că-n viață,
Ești străin și călător.