Ești gata de plecare?

De-ar veni Domnul la noapte, oare ești tu pregătit? ,
Cel ce strigi astăzi în rugă, că-ți dorești un timp grăbit,
Cel ce spui să vină-n grabă, Domnul slavei pe pământ,
Ca să te înalțe-n locul, pregătit... în cerul sfânt.

Ești tu gata de plecare? , haină-ți este ea curată? ,
Vrednic ești să stai la masă, într-o Țară minunată,
Cu Isus... cu Împăratul Cel ce vrea ca ea să fie,
Albă... fără nici o pată, vrednică de veșnicie.

Întrebarea pentru tine, de ești gata de plecare,
Este ea și pentru mine, este pentru fiecare,
Să ne cercetăm ființa, viața care o trăim,
Să vedem... suntem toți gata? , pe Isus de îl grăbim.

De ar scrie El pe ceruri, gândul nostru... ce ar scrie? ,
De ne-ar întreba El Domnul, în necaz de bucurie,
Suntem plini? , ... sau poate-apare, în ascuns nemulțumirea,
Care nu intră pe poarta, une este nemurirea.

N-are loc nici lăcomia, nici mândria ca să intre,
Pe acele porți deschise către cerurile sfinte,
Nici o clătinare n-are, locul ei în slava Sa,
Numai o statornicie, pe-acea poartă va intra.

Astazi tot pământul strigă, vino Doamne mai curând,
Dar Isus așteaptă clipa, când ai Săi de pe pământ,
Vor fi gata... și El știe, clipa-n care să coboare,
Doar El știe când mireasa, este gata de plecare.

Vremea ce-o trăim e vremea, pentru noi de pregătire,
El n-așteaptă rugăciunea, ce grăbește-a Lui venire,
El așteaptă ca mireasa, ea mereu să-și pregătească,
Haina... ca să fie gata, pe Mire să-l întâlnească.

El așteaptă ca să ceară, sângele Lui peste ea,
Căci doar cel ce-a curs pe-o cruce, poate a o curăța,
El ar vrea mereu să vadă, candelele că sunt pline,
Căci pe ne-așteptate Domnul, va apare... da... El vine.

Tuturora azi ne cere, timpul Lui să nu-l grăbim,
Ci în vremea dăruită, cu toți să ne pregatim,
Căci e-o vreme de-ndurare, vremea să ne pocăim,
Ca în ziua judecății, niciunul să nu murim.