Estera

Când Babilonul cade ca imperiu!
Al perşilor atunci sa ridicat
Avut-au domnitor pe Ahaşveroş
Care domnea peste întreg regat.

La marele ospăţ împărătesc
Împărăteasa Vasti-a fost chemată
Să o prezinte cu alai regesc
La cei veniţi: din lumea prea-înaltă

În împetrirea ei necugetată
La refuzt pe marele-mpărat
A fost în frumuseţe ne-ntrecută
Dar totuşi locul ei a fost luat.
**
Aşa Estera ajunse-mpărăteasă
Luându-i locul celei din nainte!.
A fost găsită de-mpărat aleasă
Iar taina vieţi merge înainte....

Până atunci de-o rudă-a fost cresută
Căci nu avea părinţi s-o îngrijească!
şi-apoi urcând în barcă ca pe undă
Plutind spre lumea cea împărătească.

Prin încăperile cu ziduri nalte
Înainta cu paşi gingaşi o stea.
Împodobită fiind cu nestemate
Parcă din vis atunci se deştepta.

Umblând pe-aleile împodobite;
Se desfăta Estera în grădină!
În farmece plăcut înmiresmate,
Se deschidea fiinţa ei senină.

Fiind o stea ea răspândea lumină
Pentru-mpărat şi toţi acei din jur!
Avea fiinţa ei mereu senină
Ce-i aducea la împărat un bun onor.
**
Iată intrând pe poartă în cetate
Un om la-mpărat mergea grăbit;
Era Haman, cel plin de răutate!
Cu vocea lui vicleană i-a vorbit

--O veşnic să trăieşti tu împărate !
Pe-al tău regat există un popor;
Nu se închină, chiar de-i dat la moarte,
Doar unui Dumnezeu Nemuritor.

-- Un taler de argint eu cânt[resc!
şi vor intra în visteria Ta.
De-mi dai putere să îl nimicesc,
Cu Mardoheu, Haman planuri avea!
***
În pulbere se-aruncă Mardoheu.
Când vestea cu pedeapsa o primeşte;
Căci moartea a venit la-l său popor
El la Estera-ndată-i dă de veste.

-De nu ne vei scăpa tu de Haman,
Ce argint a oferit la împărat;
Cu vorbe iscusite de viclean
Ca să-i omoar pe iudei de pe regat.

Peirea noastră aici la toţi va fi,
Căci Haman este plin de răutate;
Dar poate Dumnezeu te-a pus, a fi!
O mijlocire între împ[rat şi gloate.

Căzută-ntre Stăp`n şi condamnat
în fiinţa ei Estera s-a mâhnit!
Rănită fiind de vestea ce-a aflat,
Cu slujnicele –n post s-a învoit

O v[ă trecând prin curtea-mpărătească
Şi-ncet se-apropie de împărat!
Nu sa gândind ce oare o să-ntâlnească?
Moarte, sau viaţă, Estera a-naintat.

Cu capul aplecat şi cu priviri ascunse
O vede împăratul şi o-ntreabă;
Ce -ţi strânse faţa? El toiagu-ntinse,
-Tu eşti aici regină, nu o sclavă.

--De trecere primit-am înaintea Ta!
Ridică azi pedeapsa de pe mine;
Căci Haman luptă să îmi i-a viaţa
Cu al meu popor ce-i rob aici la tine.

--De î-mi vei cere jumătate din regat
Tu vei primi cu drag zice-mpăratul;
Eu î-ţi voi da, că-ntine am aflat,
O fiinţă care m-a schimbat palatul.

Tu ai adus un soare în grădină
şi încăperile au farmec sfânt
Tot ce e -njurul tău aduc lumină
şi am să fac îndată ce-ai cerut

La Haman pentru viclenia lui
Pedeapsă împăratu-i dă cu moartea.
Aşa sa-mplinit planul Domnului
Întocmai cum ne povesteşte cartea.

şi azi, mai sunt hamani aici ]n lume
întinde curse-n fel şi fel de chipuri
O viaţă de creştin vor să zugrume
Şi caută ei să schimbe viaţa-n cioburi.

Dar, dacă tu, rezişti la încercare,
Vei dobândi o viaţă-n bucurie;
Căci de pe cruce, am primit salvare,
Când prinţul a murit, lăâ`nd iubire.

El e mai mult decât Estera-n fapte
A mijlocit la Tatăl pentru noi!
Ş-a dat viaţa şi s-a dus la moarte!
Ca să scăpăm de-a lumi trist noroi.

întoarcete la El azi din robie
Căci de acolo, Domnul, Te-a salvat
şi pregăteşte-te să-i fii soţie,
Să-i fii mireasă, Celui Prea-înalt.

02-20-2003gl