Este Domnul!

Dimineața când în zare soarele se ridica,
De pe țărm, Mântuitorul, către-ai Săi, în larg privea.
Erau: Toma zis și Geamăn, Petru și Natanael
Ioan și Iacov și-ncă alți doi, dar ei nu știau că-i El.
După ce o noapte-ntreagă se trudiră în zadar
Fără ca să prindă pește, se-ntorceau cu toți la mal.
-Copilași, (le spuse Domnul), aveți ceva de mâncare?
-Nu! . . ziseră ucenicii scrutând orizontu-n zare.
-Aruncând mreaja în dreapta corăbioarei veți găsi!
Zise Domnul, și-ascultându-L, de îndată-n zori de zi,
După noaptea cea săracă, mreaja se umplu de pești,
Dintr-odat', fără de tehnici sau eforturi pământești!
Atunci Ioan spuse lui Petru: -Este Domnul, este Domnul!
Petru se-aruncă în apă și veni la-Nvățătorul.
Mai apoi ceilalți veniră și ei cu corăbioara
Aducând mreaja cu pește, și trăgând la mal povara.
Iar pe mal, pe lângă pâine, pe jăratic de cărbuni,
Domnul Însuși pregătise pentru-apostoli pește bun!
Le dădu și ei prânziră, numărară peștii grei:
Nu se rupse deloc mreaja cu-o sută cincizeci și trei!
***
Poate-n viața ta e noapte, numai lipsuri, sărăcie,
Ce-ți răpesc de pe-a ta față zâmbetul de bucurie.
Poate că trudești pe mare toată noaptea în zadar
Iar când vine dimineața te întorci la mal, trist iar.
Dar dacă auzi o voce, peste apele-nsorite
Că îți spune s-arunci mreaja, chiar în dreapta, ia aminte!
Căci așa lucrează Domnul: El adună-ntr-o secundă,
Peștii ce-au fugit de tine toată noaptea-n neagra undă!
Azi, precum odinioară, eu îți spun că este Domnul,
Vei avea belșug de-acuma, căci e viu Mântuitorul!
Te așteaptă cu bucate, îți va da ca să prânzești
Și bucate pentru suflet și bucate pământești!
Și cu toate-acestea-n mreajă nu va fi nici o ruptură
Căci e Domnul cel ce știe mreaja ta și-a ei măsură!
Bucură-te tu cel care pân' acum ai fost lipsit,
Căci de azi belșug prin Domnul tu avea-vei negreșit!