Eroul credinței

În fața unui mare și renumit sobor,
Stă azi misionarul ce a vestit cu dor,
Cuvintele Scripturii și taina cea de sus,
Despre destinul lumii și moartea lui Isus.

E tras la judecată, hulit, învinuit,
Căci despre Domnul slavei la oameni a vorbit,
E acuzat de martori falși și mincinoși,
Ce cred în multe basme și sute de "hristoși".

-Ce spui pentru-apărare creștine autentic?
Care ți-e Hristosul și adevărul centric?
Sau ai vreo nouă veste despre acel Isus,
Ce spui că veni așa cum s-ar fi dus?

Crestinul stă și tace, o vorbă nu strecoară,
Doar acuzații sute și martori-l înconjoară;
-Spre apărare spune măcar o vorbă, trei,
Că să putem să vedem ce mai și-acuma vrei.

-De ce vreți să mi-L luați pe Domnul cu sila de la mine,
De ce mă mai impuneți să-L lepăd până mâine?
De ce cu-atâta ură mă tot amenințați?
Eu pe Isus nu-L lepăd chiar de mă insultați.

Ce vreți din nou să faceți, de ce iar vi-L doriți?
Sau poate inc'-odată vreți să - L mai răstigniți?
Să știți că chiar la moarte cu Domnu-n suflet merg,
Și numele din cartea vieții nicicum nu vreau să-l șterg.

Ce vreți să faceți cu Domnul de ce Îl vreți pe El?
De ce tot credeți că - L vând ca un mișel?
Eu nu Îl dau la nimeni, nu-l dau la oameni răi,
Nu-L schimb eu pe nimica, nu-l schimb pe-ai voștri zei.

Nu-L dau! Și asta-i tot ce am avut de spus,
Acum aș vrea ca să se facă doar voia cea de sus,
Cu prețul vieții mele credința o plătesc,
Dar pe iubitul meu nicicum nu-l părăsesc.

-Sentința tu ai spus-o și așa ți se va face!
Și uite-l la pământ el mort acuma zace.
Săgeata cea aprinsă în grabă la lovit,
Și credinciosul cu Domnul s-a-ntâlnit.

Așa muri eroul în lupta închinul cel cumplit,
Dar Domnu-n slava mare cu drag la întâlnit,
A fost primit de Tatăl în cerul minunat,
Ca să trăiască bucuria cu cei ce-au triumfat.

Nu a ținut la viața de câteva zeci de ani,
Ea nu mai prețuiește nici chiar doi bani,
În schimb cu veșnicia ce Domnu-o pregătește,
Pentru acel ce Lui întreg se dăruiește.