EPAFRAS

EPAFRAS

Coloseni unu cu şapte
ne prezintã un bãrbat
ce-aşeza credinţa-n fapte
şi-n spãrturi, prin rugi, a stat.

Şi la bune şi la rele
el a stat lângã Isus,
credincios în toate cele
cerului care l-a uns.

Într-o lume de furtunã
ce-l privea ca pe un ciob
el cu Pavel împreunã
a lucrat precum un rob.

S-a luptat în rugãciune
pentru mulţi creştini de-atunci
şi dorea ca sã-i adune
ca şi florile din lunci.

Râvna lui cea încercatã
i-a încurajat pe mulţi
oferind prin viaţa toatã
o plãcere sã-l asculţi.

"Stãruieşte-n voia sfântã !,
el spunea adeseori.
Iar când vin necazuri cântã
Celui mai presus de nori.

N-aştepta desãvârşirea
dacã tu nu vrei sã creşti
şi respingi mereu Iubirea
ce-a venit din slãvi cereşti."

Luptãtor, ostaş de frunte,
Epafras era mereu
ca un Moise sus pe munte
mijlocind spre Dumnezeu.

Credincioşii toţi sã ştie
chiar când ceru-i plin de nori
cã Isus din veşnicie
vrea prin Duhul luptãtori :

luptãtori cu-nvãţãtura
şi cu ruga ceas de ceas,
oameni ce cunosc Scriptura
şi-o-mplinesc la orice pas.

Vino sorã, vino frate,
la Isus ca brav ostaş !
Domnul vrea, prin noi, şi poate
sã-l zdrobeascã pe Vrãjmaş.

Dacã vrem ca-n veşnicie
sã ne-nveşmântãm cu crini,
sã urmãm cu bucurie
pilda primilor creştini !...