EN-HACORE

EN-HACORE


De treci acestei lumi pustiul
şi setea îţi sporeşte chinul,
opreşte-te la Stânca Vieţii,
ca-n rugă să găseşti alinul.

Nu alerga în altă parte
pentru-a ta linişte deplină,
căci vechea Stâncă e izvorul
ce-ţi dă şi pace şi lumină.

Deşi înconjurat de glorii,
de biruinţe ne-auzite,
Samson purta povara setei
în faţa stâncii neclintite.

N-a vrut la filisteni s-alerge
ca să le cear-un strop de apă,
când El ştia atât de bine
că numai Dumnezeu îl scapă.

Spre cer Samson îşi nalţă glasul
şi Îngerul îl însoţeşte.
O, iată, stânca se deschide
şi apa ei îl răcoreşte!

Era o apă cristalină
ce dă oricui înviorare
şi curge de atunci întruna
în lumea de dureri amare.

Cei însetaţi, trudiţi de cale,
de luptele înverşunate,
pot poposi la Stânca Vieţii
cu rugăciuni înflăcărate.

Şi pot să strige cu credinţă
ca şi Samson judecătorul.
Şi dintr-odată, ce minune!,
va izbucni din nou izvorul.

E Duhul slavei, Apa vie,
a Tatălui promisiune.
Răsune azi pustiul lumii
de a credinţei rugăciune!

Nu e izvor în nici o ţară,
să-ţi dea balsam pentru durere,
cum este Apa Cincizecimii,
izvor de har şi mângâiere.

E scris în sulul Cărţii Sfinte:
"E pentru toţi făgăduinţa!"
Şi împlinirea ei sublimă
ne umple azi de rai fiinţa.

Isus răspunde rugăciunii,
în Numele-I cel plin de glorii.
Doar astfel veţi răbda pustiul,
având prin Duhul noi victorii.

Şi-o nouă viaţă abundentă
va scoate muguri pentru roadă
ce va rămâne pe vecie
a dragostei din cer dovadă.