Elogiu Mântuirii

Oh, preafrumoasã tainã
Ce te-ai descoperit
Copilului cuminte
Şi omului smerit.

Cãci strãlucita veste
Adusã în popor
Va fi, a fost şi este
Un pas hotãrâtor.

Ori sunt pe calea lumii,
Ori cu Emanuel;
Pe douã cãi sã umblu
Nu voi putea defel.

Te-au cercetat proorocii
Şi învãţaţi romani
C-ai fost o tainã, vreme
De patru mii de ani...

Tu-ai fost şi eşti ascunsã
De cei ce te privesc
Ba cu suspiciune,
Ba cu un ochi firesc.

Tu eşti din veşnicie
În planul lui Hristos
Şi vii sã-ţi faci lucrarea
Cu omul pãcãtos.

Dacã-ţi ascultã glasul
Îl iei, degrabã-l pui
Pe Calea Vieţii sfinte
Spre fericirea lui.

Prin gura Celui Veşnic
Ne-a fost adeverit
Cã-n tine se-nnoieşte
Veşmântul ponosit.

Din zorii tinereţii
Şi-al vieţii rãsãrit
Cum te-am zãrit, îndatã
Ţi-am zis: "Bine-ai venit!"

Ce dar fãcut în tainã
De Bunul Dumnezeu!
Se bucurã şi Domnul
Sunt fericit şi eu...

De-aceeaşi biruinţã,
De-acelaşi cer senin,
De viaţa cea eternã,
De "DA" şi de "AMIN"!

Mãrit sã fie Domnul!
Slãvit fie Isus!
Pe Calea Mântuirii
Prin harul Sãu ne-a pus!

Dar Te rugãm, Pãrinte,
Ajutã-ne-aşadar,
Sã Te iubim fierbinte,
Sã nu cãdem din har!

Ca-n ziua de pe urmã
Noi sã putem vedea
Deplina Mântuire
Şi sfântã Faţa Ta!