ELISEI

ELISEI

Preluând de la Ilie mărturia profeţiei
Elisei mergea-nainte sub deviza-Mpărăţiei.
El ceru putere dublă şi în candele şi-n vase.
Domnu-i ascultase ruga când Ilie se nălţase.

I s-a dat din ceruri harul să continue lucrarea
Începută de Ilie când i s-a nălţat cărarea.
Domnul sfânt îl îmbrăcase cu mantaua lui Ilie
Ca să-nveţe şi pe alţii calea cea nouă şi vie.

Fierul a plutit pe apă, lepra a fost vindecată.
Trupa plină de batjocuri de doi urşi fu sfâşiată.
Siria a fost învinsă, oastea sa fiind orbită.
Cu făină e salvată chiar şi ciorba otrăvită.

Apele cândva amare, bune-s de băut îndată.
Prin minunile făcute Elisei e ca un tată.
El ne-arată cum din ceruri Dumnezeul nostru mare
Ne-a ieşit mereu-nainte cu iubire şi-ndurare.

Când cultura evreiască pe Iehova-L dă uitării,
Elisei o contrazice cu-argumentul dedicării.
Dumnezeu şi-n viaţa noastră totdeauna Se implică
Vrând să vadă-n fiecare voia Sa cum se aplică.

Elisei e ferm în toate şi mereu o dovedeşte.
El nu-şi schimbă nici gândire, nici convingeri cât clipeşte.
Dedicat în toate cele pe Ilie îl câştigă
Şi-l aude-n rugăciune cum plin de credinţă strigă.

Este plin de îndrăzneală când puterea dublă cere,
Dar nu-i face loc mândriei prin ascunsele unghere.
Elisei cu milă sfântă care zilnic tot mai creşte
Pe o mamă o ajută şi uleiul înmulţeşte.

E convins deplin profetul că Cel Sfânt ne dă şi pâine
Ca mulţi oameni să mănânce astăzi şi la fel şi mâine.
Când Naaman bolnav de lepră l-a căutat cu sârg şi fală,
Elisei dă o dovadă de smerenie totală.

Şi cu multă-nţelepciune pe bolnav el îl conduce
Ca pe calea ascultării sacre singur să apuce,
Să-şi găsească sănătatea cea atât de necesară
În Iordan când se scufundă spre-a ieşi curat afară.

Când va condamna păcatul lui Ghehazi, lăcomia,
Elisei e drept, integru, stăpânindu-şi clar mânia.
Iar sentinţa lui cea dreaptă, lepra, nu e un capriciu.
E-un avertisment puternic din al Cerului oficiu.

Precunoaşterea secretă ca o armă militară
Elisei o foloseşte doar din dragoste de ţară.
În război cu filistenii împăratul plin de teamă,
Prin profet, avea controlul peste armia duşmană.

Ce să spunem de-a lui rugă? Oşti de foc vin peste-un munte
Ca s-arate că-n războaie Israel era în frunte.
La asemenea minune e părtaş şi slujitorul,
Dar victoria finală o va şti întreg poporul.

El continuă să strige, pe duşmani căzând orbirea,
Să-l înveţe pe-mpăratul ţării sale izbăvirea.
Nu prin forţa sa armată care morţi în urmă lasă,
Ci duşmanii se tratează cu blândeţe şi c-o masă.

Şi de-atuncea sirienii n-au mai cutezat să vină
Să distrugă Israelul plin de har şi de lumină.
Duhul Sfânt pe noi ne cheamă s-arătăm prietenie
Chiar şi celor ce ne-aruncă doar ocări şi duşmănie.

„Dacă unul te loveşte pe-un obraz, a zis Mesia,
Dă-i şi-n celălalt să tragă, şi vei şti ce-i voinicia!“
Doar aşa câştigă Cerul candidaţi la noua viaţă
Care-alungă umbra morţii şi a necredinţei ceaţă.