ELISEI

Elisei, voce de țară, de țăran prea muncitor,
E chemat într-o slujire pe al Domnului ogor.
Omul părăseşte totul: carul, lotul de pământ.
Căci ştia el foarte bine că Ilie este-un sfânt.

Elisei e ucenicul silitor și scrupulos,
Care parcă ne-amintește de Domnul Isus Hristos.
El continuă lucrarea lui Ilie pe alt ton,
Predicând despre Iehova, Cel ce stă pe-naltul tron.

Conștient de sarcini grele ce-n Israel așteptau
El cerea „dubla putere” pentru răni ce sângerau.
Și într-adevăr puterea l-a-nsoțit prin rugăciuni,
Față de predecesorul cu puternice minuni.

Într-o vreme de-ntuneric și de multe tulburări
Elisei lucra cu tineri pe-ale Domnului cărări.
El le cunoștea nevoia și prin har îi ajuta
Să trăiască pentru Domnul, să rămână-n voia Sa.

Azi de mulți ar fi nevoie ca și Elisei în lan
Ca să strângă la timp grâul cu credință și elan.
Lucrul este-ntins în țară printre oameni cu dureri
Care-așteaptă-o vorbă bună și un strop de mângâieri.

Elisei nu pentru sine a cerut puterea sa,
Ci bolnavii s-o primească, să se vindece prin ea.
Flămânzii să afle pâine, iar leproșii curățiri
Chiar de Domnul amintite pe tărâmul noii firi.

Elisei mergea la lucru în pădure cu mult spor,
Dumnezeu îl însoțește cu fiii prorocilor.
Nu i-a fost deloc rușine să muncească cu studenți
Ca să poată să-i ajute pe acei ce nu-s atenți.

Multe s-ar mai putea spune de profetul bun și blând,
Dar care a fost odată mai nervos ca orișicând.
Cete de copii obraznici îl luară în răspăr,
Dar din cer venise focul după Lege și-adevăr.

Dacă Îl slujim pe Domnul într-o lume de nevoi
Să luăm mai bine seama la confrații ce-s cu noi.
Au nevoie ei de mine când mai trec prin teste mici?
Sau doar eu mă uit la dânșii ca la niște ucenici?

Vremea îndurării sfinte trece grabnic, nu uita
Că al nostru Domn din slavă în curând ne va lua.
Nu va fi doar un Ilie, ci-un popor întreg va fi
Când Isus cu-a Sa putere sus la cer îl va răpi.