Eli, Eli

Psalm 22

Ca apa ce se scurge am ajuns
Şi oasele mi se despart şi iară
Aştept să-mi dai din ceruri un răspuns
Şi inima Mi s-a făcut de ceară.

Mi se topeşte înlăuntrul Meu
Puterea ca şi lutul se usucă
Ţărâna morţii Mă apasă greu...
Dar cine este crucea să mi-o ducă.

Când Mă-nconjoară haitele de câini -
Nelegiuiţi ce dau şi dau târcoale -
Piroanele Mi s-au înfipt în mâini
Şi parcă şi orbitele Mi-s goale...

Ei însă Mă pândesc şi Mă privesc
Cu zâmbet rău şi inimă trufaşă
Şi hainele-ntre ei le împărţesc
Şi trag acum la sorti pentru cămaşă.

Dar, Doamne, Tu, Tu nu Te-ndepărta
Şi vino-n ajutorul Meu degrabă,
Tu, Doamne, care eşti tăria Mea,
Îndură-Te, ca Mi-e făptura slabă.

Nu Mă lăsa de hrană pentru lei,
De ghearele acestor câini Mă scapă
Doar va veni o zi şi pentru ei
Când o să bea oţet în loc de apă.

Eu despre Tine spune-voi la fraţi,
Te-oi lauda în mijloc de-adunare,
Uitaţi-vă şi vă cutremuraţi
Că nimeni nu mai este-atât de mare.

Iar cei săraci vor fi atunci sătui,
Vor lăuda şi vor slăvi pe Domnul
Şi Îţi vor spune Numele oricui
Uitând pentru vecie ce e somnul.

Toţi cei puternici vor mărturisi
Despre dreptatea Ta, despre lumină
Şi despre Tine, Doamne, vor vesti
La cei ce după dânşii au să vină...