El slav-a părăsit

Pe meleagurile sfinte-ndepărtate într-o zi,
Cineva ca să coboare, pe pământ El hotărâ,
A lăsat în urmă cerul, slava Sa El a lăsat,
Să cunoasc-amărăciunea, din paharul ce-a gustat.

A lăsat îngeri în coruri, ce cântau ei minunat,
Și acele străzi de aur, tot în urmă le-a lăsat,
Ca să vină să plătească-n chin păcatul meu și-al tău,
N-a contat că nu-i oricine... că e fiu de Dumnezeu.

A lăsat în urmă cerul, a venit ca să pășească,
Pe un drum lovit de bice, vina noastră s-o plătească,
A venit ca El să fie, umilit de cei păgâni,
Ce pe cap i-au pus în silă, o coroană doar de spini.

A venit să ducă crucea, ce ușoară nu era,
Pe un deal abrupt... cu pietre, și o gură ce-L scuipa,
Era gura omenirii, care n-a crezut că El,
E-Mpăratul, că e Rege, Mirele Emanuel.

A venit să i se-mpartă hainele ce le-a avut,
Sus pe-o cruce că să fie, în piroane El bătut,
Sa-l străpungă fără milă, cu o suliță să vadă,
De e viu sau mort Acela... care nu vroiau să-L creadă.

A venit ca să îndure, o durere-atât de mare,
Nu doar pentru unii Domnul, a fost pentru fiecare,
Și-a întins de bunăvoie, mâinile pe acea cruce,
Lacrimile pe-a să față, n-apucau să se usuce.

Plânsul Lui era din mila, pentru cei ce-L răstigneau,
Pentru ei la Tatăl veșnic, mijlocea când îl băteau,
Pentru ei cerea iertare, când se auzeau ciocane,
Ce băteau fără de milă, să-L străpungă în piroane.

Ooo... de am simți durerea, ce cândva El a simțit,
Nu ar fi azi înc-o dată, Domnul slavei răstignit,
De-am simți acele bice, spatele ce i-au brăzdat,
Nu am fi poporul fără, unitatea ce-a lăsat.

Dacă ne-ar străpunge fața, acei spini ce l-au străpuns,
Poate-am ridica privirea, mai adesea azi în sus,
Fără murmur sau cârtire, cum suntem cu toții azi,
Chiar și-n clipele cu soare, fară lacrimi pe obraz.

Însă noi... nu înțelegem, jertfă care a adus,
Toți venim la adunare, știm că Domnul e Isus,
Dar niciunu-a Lui durere, n-a simțit-o niciodată,
Am simțit doar ușurare, viața când ne-a fost iertată.

Iartă-ne azi Împărate, nepăsarea ce-o hrănim,
Cu a lumii bogăție-n care astăzi toți murim,
Iartă-ne încă o dată, vina și acel păcat,
Ooo... Isuse-n care astăzi, ești din nou hulit... scuipat.

Dar și-acela-n care Doamne, ești din nou azi răstignit,
În această pocăință, de fațadă Domn iubit,
Căci Tu prin trăirea noastră, simți din nou acea durere,
Pentru ea astăzi poporul, Doamne doar iertare-ți cere.