EFRAIM

Efraim e rodul vieţii şi este un nume frumos
Ce în taină ne-aminteşte de Domnul Isus Hristos.
Primul rod a fost pe cruce când tâlharul cel smerit
Şi-a mărturisit păcatul şi Domnul l-a mântuit.

Pe Iosif nu doar uitarea l-a-nsoţit încetişor,
Ci unirea sa cu Domnul l-a făcut mai roditor.
Fraţii lui aveau în piepturi nişte inimi de păgâni
De aceea îl vândură şi l-au dat pe alte mâini.

Nu e rod în astă lume fără nicio suferinţă
Dar în lupta decisivă poţi să birui prin credinţă.
Cerul e deschis tot timpul pentru sfinţi biruitori
Care vor aduce roade şi s-or înălţa spre nori.

Roadele vor şi rămâne pentru cer şi veşnicii
Pentru Împăratul slavei plin de har şi bucurii.
Vom uita orice necazuri în prezenţa lui Isus.
Nici măcar a mia parte nimeni nouă nu ne-a spus.

Rodul nostru de mlădiţă stă-n unirea cu Hristos
Ce-mplineşte rol de viţă cu atât de mult folos.
Fără El nimic nu creşte, ca mlădiţă n-avem rod
Dacă Duhul nu lucrează în al Domnului norod.

Printr-o ascultare sfântă Iosif a rodit frumos
Ca în viaţa lui s-arate numai chipul lui Hristos.
Nu l-au biruit nici fraţii, nici mai-marii egipteni
Şi-a ajuns chiar prim-ministru peste laici şi mireni.

Noi, creştinii cei de astăzi, nu suntem eroi lumeşti
Dar prin viaţa de slujire aspirăm spre slăvi cereşti.
Când Hristosul Se va-ntoarce pe-acel nor de slavă plin
Îi vom sta şi noi alături printr-un cânt de „Da şi-Amin!”