EFATA

EFATA

Un surd venise la Isus
Pe sub a gloatelor privire.
Câţiva în taină l-au adus
Cu-ntreaga lor compătimire.

El să se roage nu putea
Căci nu putea vorbi prea bine.
Dar Domnul sfânt îl cerceta
Cu raza dragostei divine.

Cei ce-i erau apropiaţi
Au mijlocit plini de credinţă
Cu rugi din pieptul lor de fraţi:
-„Te-ndură de a lui fiinţă!

Noi Te cunoaştem, drag Isus,
Stăpâne plin de îndurare!”
Luându-l Mesia l-a dus
De acea gloată să-l separe.

Precum făcu la început
Când Dumnezeu cu a Lui mână
Pe-Adam din ţărnă l-a făcut,
Din ce avea la îndemână,

Acum cu degetele Lui
Isus atinge-acea ureche.
Alt tratament mai sigur nu-i
Decât scuipatul nepereche.

Şi astfel Medicul divin,
Cu viaţa Lui atât de pură,
Privi spre cer cu-adânc suspin
Rostind o vorbă din Scriptură:

-„Efata!”, zise Mielul sfânt.
Şi duhul rău fugi-n pustie.
Urechea tare de pământ
Primi auz pentru vecie.

Chiar gura, iată, s-a deschis!...
Omul vorbea despre Mesia
Ce-i împlinea acum un vis
Redându-i pacea, bucuria.

Deşi Isus le-a poruncit,
Punându-i astfel la-ncercare,
Să nu-L divulge-n mod pripit,
Ei Îl vesteau cu voce tare.

Nu poţi vorbi oricum de Cer,
Despre Mesia, Cel ce vine,
Decât de porţi în caracter
Şi-n ochi privirile-I senine.

Doar dacă Duhul te-a umplut
Deplin cu-a lui Isus putere
Tu vei lucra ca la-nceput
În astă lume de durere.

Tu vei striga în rugi: „Efata!”
Şi vor veni la Domnul mulţi.
Din Cer îţi va răspunde Tata:
-„Pe Fiul Meu tu să-L asculţi!”

Vor fi uimiţi peste măsură
Ascultători din jurul tău
De tot Cuvântul din Scriptură
Care-i salvează de-orice rău

Cu-acelaşi har, printr-o minune,
Isus lucrează pentru noi
Când stăm mereu în rugăciune
În aste vremuri de apoi.

Pe surzi îi face să audă
Şi muţilor le dă cuvânt
În confruntarea cea mai crudă
Ce are loc pe-acest pământ.

Satan e scos acum afară
Din cei pe care i-a-nşelat
Şi-i furios precum e-o fiară
Căreia prada i s-a luat.

De ce n-aud unii Cuvântul?!...
Cei ce-l vestesc nu-l cred deplin.
Păcatul a umplut pământul
De răzvrătire şi venin.

Strigaţi creştini în rugi: „Efata!”
Ca martori eliberatori.
Slujiţi pe Domnul! Maranata!
Curând Îl veţi vedea pe nori!

Noi nu strigăm azi în pustie
Ca solul Domnului Ioan.
Isus e Apa noastră vie
Şi El ne duce la liman.

De nu vor auzi vecinii
Chemarea dulce-a lui Isus
Noi suntem razele Luminii
Ce le îndreaptă gându-n sus.

Şi nu prin meritele firii
Chemăm pe oameni din păcat.
Ci Evanghelia iubirii
Le dă un trai cu-adevărat.