Eden tainică, grădină

Eden tainică, grădină,
În tine o minune se întâmpla.
Dumnezeu a creat pe Adam
Și în stăpânire i te-a dat.
Dar, văzând că era singur,
Din coastă lui el a luat
Să-i facă perechea potrivită,
Ce femeie se numea,
Pe numele ei Eva.

Dar șarpele era tare viclean,
Nu dorea ca omul să stăpânească
Peste a Domnului creație,
Și cu un plan la Eva veni
Să mănânce din pomul vieții,
Căci din grădină să fie alungați.

Eva, neștiind planul lui,
Din pom a mâncat,
Lui Adam i-a dat să guste,
Și goliciunea lor au aflat.
Iar Dumnezeu, când S-a coborât,
În tufișuri i-a găsit ascunși,
Căci le era rușine de a lor goliciune.

Atunci Domnul i-a întrebat
De ce de fața Lui se ascunse.
„Ne-a fost frică și eram goi, căci din pomul vieții am mâncat, amăgiți de șarpele viclean.”

Atunci Domnul șarpele l-a blestemat
Să se târască pe pământ și țărână să mănânce
În toate zilele vieții lui.
Și femeii suferința i-a mărit,
Și cu durere să nască copii,
Și dorințele ei să se țină după bărbat,
Pentru a ei neascultare.

Iar pe Adam l-a pedepsit pentru că de femeie ascultase:
Să-și câștige pâinea cu sudoarea frunții
Până când se va întoarce în țărână,
„Căci din țărână ești și-n țărână te vei întoarce.”
Și din grădină i-a izgonit.

Să muncească pământul,
Să se înmulțească și pământul să-l umple
De oameni mari și mici,
Până Isus pe nori va veni
Să-și ia acasă pe cei ce în via Lui au lucrat,
Să-i răsplătească cu un loc în veșnicii.