Edda

Cand am mirosit parfumul cerului
Seraful rapirii mi-a rapus inima-n patima,
Ca bard sa scriu nemuritoare Edde,
Cu flori sa acopar suspine si vaile-n plangeri.

Priveste, iti spun, cum temple si tronuri se darama,
Infernul e-n zabava,
Cand lira in Edda iti e haina a pleoapei deschise,
Ca-n nopti de negura sa-ti strangi bucuria la piept.

In palidul strigat al Iadului Corifeu,
Cu piedici vrea sa-ti curme trezirea,
Si recele sa-l simti in a singuratatii racla,
Sa uiti sa inalti o Edda din altar.

Desfaca-se pamantul cu-al lui semnat destin,
Si valuri pot sa vie,
Chiar de n-ar fi corabia lui Noe,
Eu, tu, sa scriem Domnului o Edda
Si-n bolta cand ne-o rapi in stoluri,
S-avem de-aici de pe pamant un imn.