Ecoul Veșniciei

1. Aș vrea să-mi pot duce crucea pe deal,
Sus, acolo unde ai murit.
În locul unde cerul și pământul,
Pentru veșnicia fără de apus, ai unit.

2. Aș dori să am șansa la o clipă,
De a sta plângând cu Tine, privind spre cer.
De îmbrățișarea Ta plină de milă,
Căci am rămas printre mulțime un stingher.

3. Aș vrea, din sufletul meu apăsat de dor,
Să stăm de mână, sus pe boltă,
Uitându-ne la miile de stele, pictate ca un decor,
Și să mă îmbraci, iubitor, cu a Ta haină.

4. Aș vrea să-mi ridici privirea către Tine,
Să-mi spui că nu sunt menit uitării,
Ci că Tu, Doamne, pentru mine ai și zile pline
De iubire, siguranță, adăpost și gândul iertării.

5. Aș mai vrea încă un lucru, dragul meu Isus,
Să-mi fii lumină când drumul e greu.
Să mă ții aproape când sunt la apus,
Și să mă-nveți să mă încred doar în Tine mereu.