Ecoul Primului Craciun

Atins de-un freamat...de-o vibrare,
Doresc in versuri sa va spun,
De ce la prima sarbatore
Pe care o numim Craciun
A fost atata bucurie:
Emanuel fagaduit prin profetie,
Ni se nastea umil, intr-un catun.


Atins de cer este pamantul,
Prin al sau Sfant Ambasador
Si de la magul inteleptul
Pan' la umilul pastor,
Se-ntinse vestea-n tot tinutul,
Ca Iahve si-a tinut cuvantul
Si ne-a trimis un Salvator.


Atins este si Betleemul,
De vestea ce-a venit de sus
Si ingerii din cer dau tonul
Si canta acum si ei si omul
Ca dupa cum profetii-au spus,
Ni s-a nascut Mantuitorul
Si i-au pus numele Isus.


Atins e si Ierusalimul,
De vestea care-a anuntat,
Ca-n Betleemul din Iudeea
S-a nascut Marele-mparat
Dar vai, corupt Ierusalimul,
In frunte cu despotul imparat,
Vazand in Pruncul Sfant dusmanul,
Grozav de tot s-a tulburat.


Venise la ai Sai Mesia,
Sa-i izbaveasca de pacat,
Dar ce putini primisera solia
Si vai, ce multi L-au ignorat,
Caci nu puteau sa vada-n Pruncul
Cel mai sarac si ne-nsemnat,
Pe cel ce este Hristos Domnul,
Al vesniciei Imparat.


De doua mii de ani, ecoul
Preafericitului Craciun,
A atins an de an pamantul
Si-oriunde a gasit cuget bun,
S-a intrupat din nou Cuvantul
Si a adus in inimi cantul
Si bucuria primului Craciun!